RSS

Tag Archives: violete de Parma

Violete africane – Saintpaulia ionantha

Cunoscute si sub numele (GRESIT) de violete de Parma, aceste plante isi au originea in partea estica a Africii, in padurile umede din zona muntilor Usambara de la granita Kenyei si Tanzaniei si apartin familiei Gesneriaceae. Au fost descoperite de baronul Walter von Saint Paul Illaire in 1892 si au fost botezate cu numele acestuia, de catre cei ce le-au studiat. Introduse in cultura, au devenit in scurt timp foarte apreciate de catre iubitorii de flori din inteaga lume.

In functie de conditiile pe care i le oferiti si de grija pe care i-o acordati, violeta africana va va rasplati cu florile sale o lunga perioada de timp. Nu este o planta pretentioasa, trebuie doar sa ii cunoasteti cerintele. Pentru o buna inflorire pozitionati planta intr-o zona foarte luminoasa, dar nu direct la soare, incercati sa gasiti un loc unde asupra plantei ajunge lumina filtrata. Iluminarea insuficienta se va recunoaste prin lipsa florilor, ingalbenirea frunzelor si un aspect etiolat al plantei. Pozitionarea direct sub razele soarelui va duce invariabil la arsuri pe frunze, acestea avand un aspect mozaicat. Desigur, nu vorbim aici de soarele de dimineata sau cel de seara, care nu provoaca asemenea pagube, ci de cel din toiul zilelor de vara. Cea mai buna pozitie pentru o violeta africana este un balcon, terasa sau o fereastra cu orientare sudica sau vestica, unde va primi cea mai mare cantitate de lumina. Pentru a atenua lumina in mijlocul zilei, folositi perdele sau alte modalitati de umbrire. In conditiile de la noi, s-ar putea ca pe perioada iernii sa fie nevoie sa folositi iluminatul artificial. Trebuie sa stiti insa, ca nu orice bec este bun pentru acest scop. Se gasesc in comert lampi cu vapori de mercur cu spectru larg, special create penrtu cultura plantelor. Sunt mai scumpe, dar reusesc sa ofere conditiile optime pentru derularea procesului de fotosinteza. 

Multi crescatori de violete nu recomanda udatul plantelor pe frunze. Si asta in conditiile in care, in habitatul lor natural exista doua sezoane ploioase pe an, unul mai lung in aprilie – iunie si altul mai scurt in octombrie – decembrie, perioade in care ploua torential aproape in fiecare dupa-amiaza. Cum se descurca violetele in natura, nu stiu. Cred insa ca petele despre care se tot spune ca apar pe frunze ca rezultat al udarii pe frunze, nu au ca si cauza doar udatul. Probabil ca este vorba de un cumul de factori: de temperatura apei, duritatea ei, sursa apei dar si de expunerea la soare a plantelor ude. Oricum ar fi, nu va recomand sa faceti experimente. Udati violetele atat cat pamantul sa fie umed, nu sa balteasca. Nu exista o perioada anume la care trebuie udate violetele, asta depinde de temperatura aerului si de dimensiunile ghiveciului. S-ar putea ca uneori sa udati de 2 ori pe saptamana, dar cand este foarte cald sa udati in fiecare zi. Udati planta pe langa marginea ghiveciului sau scufundand ghiveciul pentru cateva minute intr-un vas cu apa. Puteti uda si in farfurie, dar s-ar putea ca astfel cantitatea de apa sa nu fie suficienta. Indiferent ce metoda folositi, nu lasati apa sa balteasca in farfurie si lasati pamantul sa se usuce usor intre doua udari. Incercati sa udati alternativ: o data in farfurie, a doua oara pe deasupra. Folositi apa la temperatura camerei si daca se poate fara clor. Daca apa de la robinetul vostru miroase a clor, deja cantitatea acestuia este prea mare pentru plante. Pentru a scapa de clor este destul sa lasati apa “la aerisit” peste noapte intr-un galeata descoperita. Procedand in acest mod veti scapa si de clor dar veti avea si apa la temperatura camerei. Ori de cate ori aveti ocazia, udati violetele cu apa de ploaie sau zapada topita.

Temperatura optima pentru violetele africane este cuprinsa intre 21 si 24 grade Celsius. Evitati pe cat posibil temperaturile sub 16 grade C si cele peste 28 grade C. Acordati atentie si umiditatii aerului, violetele africane fiind plante care au nevoie de o umiditate a aerului foarte ridicata, de aprope 70-80 %. Sigur ca e greu de atins astfel de valori in apartament, insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa faceti orice pentru a creste umiditatea macar in jurul plantelor. Pentru asta puteti sa grupati plantele, in acest fel obtinand un microclimat cu umiditate ceva mai ridicata. Pulverizati apa pe frunze, fin, fara a produce picaturi sau acumulare de apa pe frunze. Mai puteti plasa ghiveciul pe un strat de pietricele asezate in farfurie, periodic adaugand apa pana la suprafata pietrelor. Mai puteti aseza ghiveciul intr-un ghiveci cu diametrul ceva mai mare, intre cele doua ghiveci punand un strat de muschi sau alt material pe care il veti mentine umed. Prin evaporarea apei, oricare dintre aceste metode le-ati folosi, umiditatea din jurul plantei va creste.

Cu totii stiti ca violetele au frunzele dispuse in forma de rozeta, florile aparand de obicei din mijlocul acestei rozete. Pentru o dezvoltare armonioasa a plantei, incercati ca la fiecare udare (asta ca sa aveti un reper si sa  nu uitati) sa rotiti ghiveciul cu un sfert de rotatie, in ce sens va convine. In acest fel planta va primi lumina in mod uniform pe fiecare parte. Pentru a stimula inflorirea indepartati florile trecute si in final si tija pe care au fost florile. Indepartati si frunzele patate, bolnave sau imbatranite. Periodic administrati un ingrasamant pentru plante cu flori sau un ingrasamant special pentru violete, respectand instructiunile de pe recipient. Ca si substrat folositi un amestec de turba cu perlit, nisip si pamant de frunze, dar, cum nu prea cred ca multi dintre voi va preparati singuri substraturile, mai bine cumparati substrat pentru violete din magazin. Ar trebui sa scrie pe ambalaj ca este bun pentru violetele africane. Feriti plantele de curentii reci de aer si iarna plasati-le mai departe de geam.

Si la final poate vreti sa inmultiti violetele. Cea mai simpla metoda este prin butasi de frunza. Pentru aceasta, taiati frunze de pe exteriorul plantei (acelea sunt mature) lasand cam 2 cm din codita si puneti-le la inradacinat in turba cu nisip sau direct in apa. Daca le puneti in apa nu e nevoie sa schimbati apa periodic, ci doar sa o completati. 

 
14 comentarii

Publicat de pe 8 iulie 2011 în Florile mele

 

Etichete: , ,

Plantele şi factorii care le influenţează viaţa – 2

      Incepusem ieri să scriu despre factorii de mediu care influenţează viaţa plantelor şi pe care nu ar trebui să-i neglijaţi dacă vreţi să obţineţi rezultatele dorite. Trebuie să fac acum precizarea că cei mai importanţi dintre aceştia sunt: apa, aerul, solul, lumina şi temperatura. Dar nu neapărat în ordinea aceasta. Veţi găsi în diverse surse exprimări de genul: „lumina (sau caldura, aerul, etc) este principalul factor (sau factor primordial, cel mai important, etc) care acţionează asupra plantelor”. Ei bine, eu consider aceste catalogări oarecum forţate, ca să nu spun că sunt incorecte, deoarece pot produce confuzie in rândul amatorilor. Trebuie stiut că între aceşti factori există o strânsă corelare, ei acţionează mână în mână şi de aceea o să spun că nici unul dintre ei nu este mai important decât ceilalţi. Creaţi un echilibru intre ei, bineînţeles respectând specificul fiecărei specii în parte. Degeaba uzi abundent o plantă dacă temperatura este scăzută sau, invers,degeaba poziţionezi o plantă la caldură dacă nu intensifici şi udatul şi lumina. Un alt exemplu, de care cred că v-aţi lovit, este cel al răsadurilor: în zadar foloseşti un substrat fertil şi o temperatură crescută dacă lumina nu te ajută. In toate aceste cazuri rezultatele vor fi dezamăgitoare. Însă mai trebuie ţinut cont şi de faptul că specii diferite de plante au nevoi diferite faţă de aceşti factori. Nu o să uzi cactuşii la fel ca pe sporul casei (Impatiens),  hortensia (Hydrangea) o vei planta la semiumbră iar trandafirului o să-i găseşti un loc cu cel puţin 5-6 ore de soare pe zi,florilor de piatră (Portulaca grandiflora) le prieşte un sol sărăcăcios pe când laleaua (Tulipa) nu o să se simtă bine într-un loc bătătorit sau unde bălteşte apa.                                                                                                                                                                       

      De aceea când cumpăraţi o floare (să nu uit să clarific şi aici ceva) este bine să vă informati asupra cerinţelor ei faţă de lumină, apă şi temperatură. In cele mai multe cazuri asta este suficient, bineînţeles dacă şi respectaţi aceste cerinţe.                                                 O să termin acum cu udarea clarificând câteva aspecte: cu ce, când şi cum? De udat uzi cu ce poţi (pe principiul- la vreme de secetă e bună şi ploaia cu gheaţă)  dar cea mai bună este apa de ploaie. Insă nu toţi putem aduna apa ploilor asa ca vom folosi apa de la robinet. Insa această apă conţine clor şi eu nu ştiu nici o plantă care să se dea în vânt după acest element. Aşa că înainte de a o folosi lăsaţi-o să se „aerisească” o vreme sau vânturaţi-o de câteva ori. La fel de bine este să pastrati apa de pe o zi pe alta pentru a o aduce la temperatura camerei. In grădini puteţi folosi bazine pentru acest lucru. Cei mai mulţi dintre noi au nişte repere pentru udat, de exemplu la 3 zile sau o dată pe săptămână (vă regăsiţi pe aici?), repere artificial create şi incorecte in acelaşi timp. Există insă indicii care ne pot ajuta să ne deprindem cu udarea corectă. Unul ar fi ofilirea de care vorbeam ieri, o plantă cu frunzele pleoştite spunând singură că are nevoie de apă. Verificaţi pământul de la suprafaţa ghiveciului şi nu udaţi decât dacă acesta este zvântat. La ghivecele mari dacă pământul este uscat scurmaţi-l uşor si daca la 1-2 cm este umed e semn că planta incă are apă. Ridicaţi ghiveciul în mână şi dacă e prea uşor inseamnă că trebuie udat. Dacă la udare apa pătrunde greu în ghiveci inseamnă că pământul trebuie schimbat sau măcar afânat. Şi în modul de a uda există câteva diferenţe. Vara udarea se recomandă să se facă seara pentru a nu produce un şoc plantelor. In grădini udatul seara are si avantajul că pe timpul nopţii, temperaturile fiind mai scăzute, apa are mai mult timp să se infiltreze in sol lucru care nu se mai întâmplă dimineaţa când apa se evaporă mult mai repede. Iarna udatul se face dimineaţa. Ţineţi cont şi de dimensiunile vasului, un ghiveci mic necesită mai puţină apă şi de tipul plantei, de obicei plantele cu frunze groase,cerate se udă mai puţin decât celelalte. Învăţaţi şi cum să udaţi. De exemplu orhideea se udă scufundând ghiveciul cu totul în apă şi apoi lăsând-o la scurs (legat de orhidee – nu schimbaţi ghiveciul, nu-l înveliţi, rădăcinile au nevoie de lumină). Plantele cu tuberculi (cyclamen,begonia,gloxinia) şi plantele cu bulbi (narcisa, laleaua, zambila) se udă in farfurie. Plantele cu frunze pufoase (achimenes, violetele de Parma, gloxinia, kohleria) nu se udă pe frunze. Există însă şi plante care necesită stropirea pe frunze cum ar fi dieffenbachia sau ficuşii, nu atât pentru a le asigura apa ci pentru că nu le place uscaciunea. Si nu in ultimul rând trebuie să reţinem că plantele cu frunze in formă de rozetă asa cum e billbergia, guzmania, sansevieria sau aechmea se udă şi în rozetă. Toate astea doar despre udat? Cine spunea că-i simplu?

 
6 comentarii

Publicat de pe 29 octombrie 2010 în Pe înţelesul tuturor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 186 other followers