RSS

Arhive pe etichete: Viola odorata

Flori de padure, primavara – 1

Pentru mine, ca unul crescut la ses, padurea reprezinta o atractie irezistibila. Din fericire, Iasiul are in apropiere paduri vechi si de o rara frumusete, mai ales pe partea sudica a orasului. In aceasta directie si la mica distanta de oras se intinde padurea Dobrovăţ, un loc inca neinvadat de gratare si cu o flora extrem de variata. Lanuri de leurda si lacramioare, petece uriase de brebenei si anemone salbatice, arbori seculari, ce mai vorba- un loc de o uimitoare frumusete. Am poposit si eu pentru cateva momente in acest adevarat colt de rai, in a doua zi de Paste. Pentru cei pasionati si de florile din gradina Domnului, iata cateva fotografii: 

 

Anemone ranunculoides - pastita galbena, păştiţă, floarea-pastilor

 

Anemone ranunculoides - floarea-pastelui, pastita galbena,

Anemone ranunculoides, denumita popular păştiţă galbenă, imparte acelasi habitat cu „sora” sa, Anemone nemorosa. In pamant are o tulpina subterana din care pornesc tulpinile aeriene ce se termina cu o floare, rar doua sau mai multe. Frunzele se dezvolta direct din rizom, pe tulpina aeriana existand de fapt niste „frunze false”, un involucru format din trei bractee. Este o planta pretentioasa fata de sol, dezvoltandu-se doar pe pamanturi umede dar bine drenate, bogate si foarte fertile. Asadar, daca vreodata veti dori sa va procurati pamant de padure pentru ghivecele voastre, cautati locurile in care creste aceasta planta. Faceti acest lucru pana la inceputul verii, pentru ca apoi planta dispare. Face parte din familia Ranunculaceae.              

Anemone nemorosa - păştiţă albă, floarea-pastelui

 

Anemone nemorosa - pastita alba, floarea-vantului, floarea-pastelui

Anemone nemorosa, denumita popular floarea-pastelui, floarea-vantului, pastita alba, pascuta, face parte tot din familia Ranunculaceae si creste in paduri de foioase, in grupuri mari, de multe ori impreuna cu pastita galbena. Este o planta toxica, ingestia ei dand tulburari gastrointestinale, iar simpla atingere a plantei poate provoca persoanelor mai sensibile eruptii cutanate. Dealtfel, despre aceasta planta am mai scris aici.

 Isopyrum thalictroides, planta cu flori albe denumita popular gainusa sau gainusi, floarea-ciutei sau turita alba, face parte din familia Ranunculaceae si se aseamana doar la flori cu Anemone nemorosa. Tulpina in schimb este mai inalta si ramificata, florile sunt mai mici si mai multe pe aceeasi tulpina. Frunzele au varful rotunjit, spre deosebire de celelalte doua specii care au varful frunzelor ascutit, insa au acelasi aspect palmat. Tot ca si diferenta fata de cele doua anemone de mai sus, aceasta nu prea creste in grupuri, fiind o planta solitara. Si aceasta planta contine alcaloizi. 

 Nu cred ca mai are nevoie de prezentare, totusi, presupunand ca cineva nu-l cunoaste, vi-l prezint: toporasul, Viola odorata pe numele sau latinesc. Este o planta perena ce se inmulteste usor prin stoloni, des intalnita in luminisuri si liziera padurilor. Parfumata si gingasa, este o prezenta obisnuita si in gradini si parcuri.

 

 Gagea lutea, denumita popular ceapa-ciorii sau scanteiuta, este o prezenta obisnuita in padurile de foioase. In engleza i se spune Yellow Star Of Bethlehem. Se recunoaste usor dupa florile mici, galbene, sub forma de steluta si infloreste din martie pana in mai.  In pamant are un bulb comestibil si face parte din familia Liliaceae.

 

 

 Lathyrus vernus face parte din familia leguminoaselor – Leguminosae, mai nou denumita Fabaceae sau Papilionaceae si este inrudita cu mazarichea parfumata/Lathyrus odoratus. Daca va intereseaza, aceeasi planta o veti mai intalni si sub numele de Orobus vernus. Aceste flori sunt cunoscute sub denumirea populara de pupezele. Florile, lipsite de parfum, sunt violet-purpurii la inceput, iar pe masura ce se trec devin albastre. In urma florilor apar pastaile ce contin seminte. Cu putin efort se pot cultiva in gradina sau in vase.

 
14 comentarii

Scris de pe 21 aprilie 2012 în Flora spontana

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Toporasi – Viola odorata

Usor, usor, primavara incepe sa-si reverse tolba plina cu toate culorile si parfumurile pe care le-am asteptat o iarna intreaga. Si dupa ghiocei, a venit randul toporasilor sa ne incante cu frumusetea florilor si parfumul delicat. Mi-e greu sa cred ca exista cineva care sa nu cunoasca aceste floricele, cu toate acestea o sa scriu cateva randuri, caci, la cat sunt de frumoase, nu se cade sa nu le bag in seama.

Asadar, Viola odorata pe numele sau stiintific, denumita popular toporasi sau violete, uneori si viorele (desi viorelele sunt o alta specie), face parte din familia Violaceae si este originara din Europa. Face parte din flora spontana, o intalnim in paduri si parcuri insa, poate fi, si chiar este, cultivata si in gradini. Toporasii nu sunt deloc pretentiosi, au nevoie de un substrat hranitor si de o pozitionare la umbra. Totusi, cateva ore de soare, la orele diminetii, le-ar prinde bine. Toporasii se inmultesc foarte repede prin seminte si prin stoloni, asa ca in cativa ani va veti trezi cu un covor de flori albastre cu miros imbatator. Caci, o caracteristica a acestor flori este faptul ca cresc in grupuri, asta, poate pentru ca impreuna reusesc mai usor sa atraga putinele albine care zboara in aceasta perioada si care le asigura polenizarea. Daca va doriti toporasi in gradina, cel mai simplu este sa mergeti intr-o padure, sau un loc unde cresc toporasi si sa divizati cateva tufe. Nu va faceti probleme, rizomii de toporasi se regenereaza usor si rezista la transplantare.

Aveti insa grija ce tufe luati. Poate vi s-a intamplat sa gasiti toporasi care nu miroseau aproape deloc si nu ati stiut de ce. Ei bine, mai exista o specie asemanatoare toporasilor – Viola silvestris, denumita popular coltunii-popii, care are flori asemanatoare, chiar si tufa seamana. Singura diferenta este la frunze, in timp ce toporasii au frunzele oval-cordate, Viola silvestris are frunzele mai alungite si, cum spuneam, florile nu au miros.

Viola odorata-Toporasi

 

Toporasii sunt plante folosite si in medicina traditionala. Se folosesc florile si frunzele, culese primavara si chiar rizomii, culesi in septembrie. In continuare o sa gasiti cateva preparate si modul lor de folosire, preluate de aici.

Preparate pe baza de toporasi

1. Siropul din flori de toporasi  se prepara din florile proaspete, asezand intr-un borcan florile fara sa se inghesuie, se toarna miere de albine pana le acopera, apoi se lasa la macerat 2 saptamani, se administreaza cate o lingura de 3- 4 ori pe zi, in caz de raceala, gripa, faringite sau boli respiratorii.

2. Infuzia de toporasi se prepara dintr-o lingurita de planta uscata (se poate folosi si toata planta), la o cana de apa clocotita, lasata la infuzat 10-15 minute, se bea de 3 ori pe zi cate 1-2 cani. Infuzia din toporasi este utila in caz de infectie urinara.

3. Decoctul din radacina de toporasi
se prepara dintr-o lingura de radacina uscata maruntita care se fierbe 5 minute intr-o cana cu apa, se administreaza 2 cani pe zi pentru actiunea laxativa in caz de constipatie sau pentru depurarea tubului digestiv. Decoctul din radacina uscata de toporasi calmeaza si durerile reumatice, insa cura trebuie sa fie de lunga durata ca sa aiba efectul scontat.

4. Tinctura de toporasi
 se administreaza 10-30 picaturi de 3 ori pe zi.

5. Crema de 
toporasi este indicata pentru vindecarea cicatricilor vechi sau protuberantelor (spre deosebire de crema de galbenele care vindeca cicatricile proaspete, noi); studii recente au dovedit faptul ca un masaj cu creme de toporasi la nivelul sanului dupa operatiile de cancer de san, poate impiedica aparatia metastazelor, sau masajul zilnic al abdomenului dupa operatii de endometrioza, pentru a combate recidivele.

Crema de toporasi poate fi preparata in casa din: 100 grame flori proaspete de toporasi peste care se toarna 100 ml ulei de floarea soarelui, se inchide ermetic vasul si se lasa la macerat 24 de ore, apoi se amesteca cu lanolina sau vaselina; se pastreaza in recipiente la rece

Această prezentare necesită JavaScript.

 
20 comentarii

Scris de pe 26 martie 2011 în Flora spontana

 

Etichete: , , , ,