RSS

Arhive pe etichete: radacina

Plantele şi factorii care le influenţează viaţa – 4

   Solul. O definitie a solului ar fi aceea ca el reprezinta partea superioara a litosferei, aflata in continua evolutie sau mai simplu -este stratul superficial si fertil al Pamantului in care se dezvolta plantele.El este un amestec de materii organice si minerale, in proportii foarte variate de la o zona la alta, contine nutrientii necesari plantelor si este format din humus si loess. Humusul este un amestec complex (unii considera chiar ca este cea mai complexa substanta de pe Pamant) de substante organice si ia nastere prin descompunerea resturilor vegetale si a faunei din sol (microorganisme, ciuperci, alge, protozoare, artropode, nematode, moluste, râme, rozatoare, reptile, etc). Humusul este cel care asigura fertilitatea solului prin elementele si substantele nutritive pe care le contine. Prin fertilitate intelegem asadar proprietatea unui sol de a asigura plantelor hrana, apa si aerul de care au nevoie pentru o dezvoltare normala si armonioasa. Iata de ce intr-o gradina cu sol fertil, care satisface pe deplin cerintele plantelor, acestea se vor dezvolta frumos si vor avea productii mari sau inflorescente bogate pe cand intr-un sol saracacios veti obtine mai degraba bonsai. Solul are functii multiple, principalele fiind cele de suport si mediu nutritiv pentru plantele terestre. Din pacate atat solul cat si celelalte componente ale mediului sunt supuse poluarii, din ce in ce mai des,dar despre asta vom vorbi, poate, altadata. Atat doar vreau sa punctez aici, faptul ca in comparatie cu aerul sau apa, solul se reface mult mai greu deoarece procesele de autocuratare sunt mult mai lente. O structura buna a solului permite dezvoltarea radacinii, ceea ce face ca in final sa creasca spatiul de aprovizionare cu hrana. Intr-un sol aerisit radacina este intotdeauna mai bogata si are mai multi perisori absorbanti. In gradini, pentru a obtine rezultatele pe care le dorim, trebuie sa intreprindem niste actiuni care in timp vor creste fertilitatea solului. Pregatirea terenului o incepem inca de acum din toamna prin:                                                                                                                                               – desfiintarea vechilor culturi;                                                                                                                        – eliminarea resturilor vegetale (este o lucrare importanta in prevenirea bolilor si daunatorilor);                         – aratul odata cu care se face si fertilizarea cu gunoi de grajd.                                                           Continuam in primavara cu:                                                                                                                         – administrarea de ingrasaminte minerale;                                                                                                    – maruntirea solului;                                                                                                                                    – formarea straturilor, rondurilor, brazdelor;                                                                                                     – semanatul si plantatul atunci cand temperaturile o permit.                                                                          In sere si solarii se procedeaza cam la fel, cu mentiunea ca aici se adauga o lucrare in plus si anume dezinfectia solului.

Asadar, vorbim despre sol in gradini, in camp si uneori in sere si solarii si despre pamanturi sau substraturi atunci cand ne referim la ghivece sau unele sere si solarii. Substraturile de cultura pot fi artificiale si naturale. Cele artificiale se caracterizeaza prin mentinerea umiditatii, constanta structurii, lipsa microorganismelor si a substantelor nutritive. Substraturile naturale sunt bogate in substante organice, microorganisme dar au o structura instabila. Cele mai folosite sunt:                                                                                                     – pamantul de telina – se obtine din brazde de telina (soluri inierbate), cu grosime de aproximativ 10 cm, asezate in platforma fata in fata, udate si apoi lopatate. Este un sol structurat si bogat.                                     – pamantul de frunze – se obtine ca urmare a descompunerii frunzelor de arbori, in special foioase;                – pamantul de turba – se obtine din descompunerea unor specii de muschi si plante acvatice si stimuleaza inradacinarea. Este usor, afanat si retine o mare cantitate de apa. In unele cazuri poate fi inlocuit cu rumegus de lemn.                                                                                                                                                    – compostul – obtinut prin descompunerea in 2-3 ani a resturilor din curte si gradina;                                       –  gunoiul de grajd – se foloseste doar in amestec fiind foarte bogat in substante nutritive, sau ca ingrasamant; – mranita – se obtine prin putrezirea completa a gunoiului de grajd si se foloseste ca ingrasamant sau ca substrat, dar dupa 6-8 ani, altfel arde radacinile plantelor;                                                                               – nisipul – folosit in amestecuri sau ca atare la inradacinarea butasilor sau ca strat de drenaj in ghivece.

Un amestec de pamant pe care il puteti utiliza la majoritatea plantelor este format din doua parti pamant greu (de gradina, de telina), o parte pamant de frunze sau turba, o parte mranita (gunoi de grajd bine descompus) si o parte nisip.

 
8 comentarii

Scris de pe 9 noiembrie 2010 în Pe înţelesul tuturor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,