RSS

Arhive pe etichete: primavara

Martisoare, martisoare…

„Martisoare, martisoare

hai sa pregatim,

si mamicilor, dar si fetelor,

sa le oferim.”

Cu acest cantecel te intampinau prichindeii de la Gradinita cu Program Prelungit nr.13 din Iasi, daca te-ai fi numarat printre cei ce cautau martisoare la standurile de pe strada Lapusneanu. Preocupati si foarte seriosi in rolul pe care il interpretau, micutii strabateau pietonalul ocupat de standuri dintr-o parte in cealalta, constienti fiind ca privirile trecatorilor erau atintite asupra lor.

Pe strada Lapusneanu, de noua ani incoace, la sfarsit de faurar se desfasoara Festivalul Martisorului. Organizat de Asociatia Mesterilor Populari din Moldova, Asociatia”Alexandru Lapusneanu” si Primaria Municipiului Iasi, festivalul reuneste artisti, mesteri, mestesugari din tara si din Republica Moldova, cu totii pastratori de traditii si creatori de frumos. In zeci sau poate sute de modele, mii de martisoare traditionale  isi asteptau cumparatorii. Realizate din ceramica, lemn, lana, piele, plante uscate si flori presate, pentru toate gusturile si toate buzunarele, aceste simboluri romanesti ale primaverii si ale sperantei inca rezista in fata invaziei chinezariilor. Si atata timp cat vor mai fi oameni care apreciaza aceste creatii, cu siguranta traditia martisorului va merge mai departe.

Printre participanti s-au numarat: Maria Pauliuc – Iasi, Ionela Mihuleac – Iasi, Silvia Cozmanca – Iasi, Sonia si Maricel Apalaghiei din Hulub, Dangeni – Botosani, Iulian Mihalachi – Baltatesti, Neamt, Costi si Ionela Lungu – Humulesti – Neamt, Gabriela Cuzepan – Vaslui, Eusebiu Iacinschi – Botosani, Emanuela Paval – Suceava, Valentina Acasandrei – Iasi, Nicolae Diaconu – Codlea si au mai fost si altii dar atat am retinut.

Era sa-l uit pe nea Costica „Curelaru”. Un tip vorbaret si hatru, care avea timp de povesti cu oricine trecea pe la standul lui cu martisoare din piele. Recunoaste ca nu din martisoare traieste si facand haz de necaz a gasit o metoda originala de a face publicitate produselor sale, prezentandu-si oferta intr-un mod foarte haios.

Si cum se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte eu o sa ma retrag si o sa va las sa le admirati.

Sa aveti o primavara minunata! 

1 - ghiocei

Martisor din cufarul AnastasieiDSC03068
DSC03070

DSC03073

DSC03074


DSC03076

DSC03087DSC03077
DSC03081

DSC03082

DSC03083DSC03084
DSC03078

targul de martisoare strada Lapusneanu Iasi

DSC03227
DSC03231

martisor Maria Pauliuc Iasi - Cufarul Anastasiei -cochetarii din fimo

martisoare Maria Pauliuc Iasi

Festivalul Martisorului Iasi 2013

martisoare Ionela Mihuleac
Ionela Mihuleac, martisoare
martisoare traditionale

martisoare din piele

strada Lapusneanu
copii de la gradinita PP 13 Iasi pe strada Lapusneanu DSC02975 DSC02982 DSC02978 DSC02977 DSC02983 DSC02985 DSC02988 DSC02993 DSC02992 martisoare din lemn DSC03000 DSC02994 DSC02998 DSC03001 creatii Ionela Lungu Humulesti DSC03008 DSC03015 DSC03014 DSC03012 DSC03016 DSC03018 DSC03023 DSC03019 DSC03025 DSC03021 martisoare lucrate manual DSC03028 DSC03030 DSC03034 DSC03032 DSC03033 DSC03036 DSC03038 DSC03039 DSC03041 DSC03040 DSC03046 DSC03057 DSC03058 strada Lapusneanu festivalul martisorului 2013 Iasi DSC03044 DSC03056 DSC03059 ta DSC03063 DSC03065 DSC03062 martisoare ceramice DSC03064

 
29 comentarii

Scris de pe 1 martie 2013 în Sarbatori

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Amintiri din copilarie, cu o primavara altfel

     

Florarul lui 2012 seamana mai mult a luna de vara, daca iei in considerare temperaturile exterioare. Doar faptul ca florile primaverii isi fac datoria, ne inmiresmeaza zilele si ne rasfata ochii prin coloritul lor, ne mai aduce aminte  ca totusi ar trebui sa fie inca primavara. Daca mai era nevoie de ceva care sa-mi dovedeasca modificarea climei, iata, astazi,  imi revin in memorie amintiri din copilarie, cu un mai – florar total diferit.

     Langa scoala in care urmam cursurile primare era un monument inchinat soldatilor sovietici, ridicat nu stiu de cine dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Probabil pe undeva trebuie sa existe si date despre arhitect, despre inaugurare si poate si lista nefericitilor ce-si dorm acolo somnul de veci. Si tot imi spun, de cate ori ajung pe acasa, ca o sa merg sa descos vreun batran, pana nu s-or calatori cu totii dincolo de Styx. Bunicii mei ar fi stiut, insa, din pacate, atunci cand ei s-au stins, eu eram mic si preocuparile mele erau altele.

     Acum imi dau seama ca e ciudat sa nu stiu nimic despre acest monument, eu venind pe lume la vreo douazeci si ceva de ani dupa sfarsitul razboiului, cam cat a trecut de la revolutie incoace. Imi aduc insa aminte de placa de marmura cu secera si ciocanul, pe care era scris ceva ce incepea cu „Cлава советским героям…” si de steaua rosie din varful monumentului. Intre timp placa a disparut iar steaua din varf a fost inlocuita cu o cruce din teava sudata. La fel cum a disparut si gardul din stalpisori de beton si tevi transversarsale si care a fost inlocuit cu gard de sarma impletita. Sincer, monumentul arăta mai bine in forma lui originala, asa, cu toate simbolurile lui comuniste. Nu stiu cine o fi fost patriotul care nu a mai suportat sa vada zilnic, in drumurile lui ce sigur duceau spre bufetul din sat, aceste insemne

     Ce are monumentul acesta cu luna mai, veti intreba? Pai, are. Pentru ca pe 9 mai se sarbatorea “Ziua victoriei impotriva fascismului”, nu Ziua Independentei nici Ziua Europei. Era sa continui cu – asa cum se face acum. Dar cine si ce mai sarbatoreste astazi? Si toate manifestarile legate de acea zi cadeau, negresit, pe umerii mandrilor pionieri si ai granicerilor de la unitatea militara de alaturi. Caci fasia arata de pe Prut era strasnic pazita de acesti baieti care abia implinisera 18 ani si care zi si noapte patrulau astfel incat nici umbra de intrus sovietic sa nu treaca granita Romaniei socialiste. Sarcina noastra, a copiilor, era sa aducem la scoala flori. Cu o parte din ele faceam o coroana iar restul le depuneam in buchete la monument. Era exclus ca florile sa fie cumparate, probabil ca nu se gandea nimeni la asta, asa ca le aduceam de acasa. Cei care aveam flori in gradina eram oarecum linistiti, ceilalti trebuia sa faca rost de pe la vecini. In ce fel si le procurau, doar ei stiu. Probabil ca multa lume cu liliac la poarta se trezea cu florile jumulite in acea dimineata. Insa problema cea mai mare era reprezentata de faptul ca la inceput de mai, in urma cu 35 de ani, putine flori erau inflorite. Abia daca gaseai cateva narcise si lalele mai timpurii, sau puse mai in bataia soarelui, si niste liliac. Tiin minte ca doar liliacul cel mai simplu, cel decolorat si cu flori mai rare, era abia imbobocit. Asa ca era o sarcina dificila sa incropesti un buchet.

Insa, tot legat de mai, imi amintesc si momentul de maxima inflorire. Acesta era pe la 21 mai, de Constantin si Elena. Si cum in casa eram 4 sarbatoriti (parintii mei au fost fermi in aceasta privinta, primei fete i-au pus numele mamei, iar primul baiat a primit numele tatalui) nu se putea ca in aceasta zi sa nu avem musafiri. Pe atunci lumea inca se distra, rudele se stiau de rude, tovarasii de munca erau si tovarasi de distractie si cum-necum, cu toate lipsurile acelor vremuri, lumea petrecea pana in zori si mesele erau pline. Cat din magazin, cat din gradina si poiata, niciodata nu am simtit sa lipseasca ceva. Si se putea sa vina lumea cu mana goala? Nu. Asa ca rupeau florile din gradina si le aduceau sarbatoritilor. Flori simple, de la tara, dar sanatoase si frumoase cum parca nici nu mai sunt astazi. Asa ca imi aduc aminte de buchetele cu liliac, lalele, narcise si bulgarii imensi de „buldoneji”, asta din urma fiind, mai tarziu am aflat, o adaptare a frantuzescului  „boules de neige”. Puteau sa-i spuna bulgare de zapada, si unii chiar asa ii spuneau, dar cumva se impamantenise denumirea aceasta de import altoita pe romana noastra. Era vorba de calin, dar eu in copilarie n-am auzit pe nimeni sa-i spuna astfel.

Inchei acum, poate vreodata o sa mai revin desi, lucru ciudat, din copilarie nu am foarte multe amintiri. Cred ca incep sa imbatranesc. 🙂

Sa aveti o duminica frumoasa!   

 

 
5 comentarii

Scris de pe 12 mai 2012 în Locuri, Oamenii locului

 

Etichete: , , , , , , ,