RSS

Arhive pe etichete: pere Favorita lui Clap

Dulceata de pere

Cum-necum, anul acesta s-au facut perele. Mai mici decat de obicei, dar au fost multe si cu toata seceta asta au apucat sa se coaca. Si pentru ca sambata am fost la tara, ocazie cu care am vazut ca perele devenisera o atractie irezistibila pentru viespi si grauri, inainte de a pleca am hotarat sa culeg cat pot din ele. Si pentru ca trebuia sa fac ceva din ele am hotarat initial ca o sa fac compot pentru iarna. Numai ca oadata ajuns acasa am vazut ca unele erau mai coapte si pentru compot nu ar fi fost bune. Asa ca am facut dulceata. Dulceata asta o facea si mama cand eram copii, numai ca ea facea dintr-un singur soi, niste pere nu prea mari insa parfumate, pe care le stiu drept busuioace. Am facut si eu din astea saptamana trecuta, insa astea de azi sunt alt soi – noi le spunem clapse si chiar s-ar putea sa fie Favorita lui Clap, dar n-as baga mana in foc. Oricum e un par batran, are peste 50 de ani si a fost plantat de tatal meu atunci cand s-a casatorit.

Daca n-ati mai facut niciodata dulceata de pere si va bate un gand, trebuie sa procedati in felul urmator: curatati perele de coaja si le puneti imediat intr-un vas cu apa, altfel oxideaza. Apoi taiati perele in doua si indepartati casuta cu seminte si codita. Urmeaza dupa aceea tocatul, le veti taia in cubulete potrivit de mari. Puneti perele in vasul in care veti fierbe dulceata, adaugati zaharul, amestecati putin cele doua ingrediente si puneti pe foc iute. O sa cam amestecati in vas pentru ca la inceput face spuma si se umfla dand afara din vas. Perele contin pectina, asa ca nu e nevoie sa folositi zahar cu pectina sau alte chestii gen Gelfix sau ceva asemanator. Fierbeti pana cand amestecand in dulceata aceasta incepe sa „pufneasca”. O sa vedeti ca la un moment dat la suprafata dulcetei nu mai apare spuma ci doar niste margele mari de sirop. Cam ala e momentul cand dulceata e gata. Nu trebuie sa fie prea scazuta, pentru ca atunci cand se raceste se va mai intari. Pentru siguranta, daca nu sunteti siguri daca dulceata e gata, va sfatuiesc sa o trageti mai din timp de pe foc si sa puneti 2-3 linguri intr-un bol pe care il bagati la congelator. Dupa cateva minute verificati si daca vi se pare ca dulceata nu e legata o mai puneti cateva minute pe foc. Acest lucru e valabil dealtfel pentru toate dulceturile. E mai simplu sa verifici, sa nu fie gata si sa o mai fierbi putin decat sa constati ca ai facut-o guma. Pragul asta dintre o dulceata inca nelegata si una facuta prea mult e foarte mic, asa ca va recomand sa fiti foarte atenti catre finalul pregatirii oricarei dulceti.

Cantitatile sigur ca nu-s fixe, fiecare face din cate fructe are. Insa orientativ va spun ca eu a folosit 2,250 kg de pere (cantarite la final, dupa ce au fost tocate) si 1,250 kg zahar. Perele sunt dulci, poate ca mancandu-le nu vi se pare, dar nu au nevoie de foarte mult zahar. La busuioace de exemplu am folosit mai mult zahar decat azi si dulceata a iesit prea dulce. Asadar la cantitatile de astazi timpul de fierbere (de cand am pus vasul pe foc si pana la final) a fost de 40 minute. Daca veti proceda asa ca mine, cu aceleasi cantitati si cu foc iute, nici nu mai e nevoie sa verificati dulceata, va garantez eu ca dupa 40 de minute e gata. Daca modificati cantitatile sigur ca timpul va fi altul. Pastrati insa proportia de zahar si spre finalul fierberii adaugati zeama de la jumatate de lamaie, o sa vedeti ca siropul se subtiaza in acest moment dar revine repede la starea initiala.

Spor la treaba si succes! 

 
22 comentarii

Scris de pe 13 august 2012 în Retetele mele

 

Etichete: , ,