RSS

Arhive pe etichete: Iasi

Intre amintiri si realitate

Dragii mei, ma pregateam sa revin pe blog odata cu venirea primaverii si sa va povestesc despre rasaduri si planuri la inceput de nou sezon de gradinarit, insa o intamplare, care m-a deranjat intr-o oarecare masura, ma face sa revin cu o postare pe care nu as fi crezut ca o voi scrie vreodata, dat fiind faptul ca 7 coline este un blog cumintel, cu articole legate doar de pasiunile mele (cele mentionate la descrierea blogului) si care de-a lungul timpului nu s-a abatut prea mult de la linia, sau nisa, pe care l-am lansat in octombrie 2010.

Asa cum am mai spus-o, chiar si in primul meu articol, crearea blogului a venit ca urmare a dorintei mele de a va arata o parte din fotografiile mele, cele mai multe avand ca subiect florile, altele surprinzand imagini emblematice si fata frumoasa a Iasiului, orasul care imi este ata de drag. Textele care au insotit aceste imagini au fost un fel de umplutura, un rau necesar ca sa zic asa, compuse mai mult de nevoie si carora nu le-am dat nici o sansa din start, desi cateva dintre ele au fost oarecum remarcate de voi, vizitatorii mei. Asadar, structura blogului este formata din fotografii, desi nu nu m-as aventura sa spun ca e un blog fotografic, si nici nu am alte asteptari, mai ales ca eu am recunoscut ca nu am talente scriitoricesti si nu am nici harul de a croi si insaila artistic cuvintele. Singurele incercari mai reusite din acest domeniu raman niste compuneri din scoala generala, in realizarea carora i-am plagiat – da, cu rusine, trebuie sa marturisesc asta – pe Alexandru Vlahuta si Calistrat Hogas. Ba, daca ma gandesc bine, cred ca am mai imprumutat idei si de la M. Solohov, M. Gorki, de la Esenin si am incercat si cu Letopisetul lui Ion Neculce, insa era plin de arhaisme si cum nu aveam un dictionar si nici internetul nu se inventase la vremea aceea, am renuntat. De Eminescu si de Creanga nu m-am atins, erau prea cunoscuti si, in plus, eu ii vedeam ca pe niste sfinti. Ori de Dumnezeu si de sfinti m-am temut inca de mic, fiind crescut cu ideea ca, daca faci vreo trasnaie, te vede si te bate Doamne-Doamne.

Ei, si ajungand la Creanga, la internet si la pedeapsa divina, trec si la povestea mea, caci de la Creanga si Bojdeuca lui din Ticau a pornit totul. Dar, incercand sa ma tin de o promisiune, o sa o prezint trunchiat si nu asa cum intentionam la inceput, deoarece ma enervez usor dar imi trece repede. Si pot chiar sa inteleg ca oamenii mai pot sa si greseasca.

Ies din casa alaltaieri dimineata si, asa cum fac de foarte multi ani, imi cumpar ziarul preferat, un cotidian local, caruia nu o sa-i dau numele desi poate ca ar trebui, care reprezinta sursa mea de informatii, mai ales locale. Si cum orice pe lumea asta costa, pentru aceasta distractie scot lunar din buzunar cam 10 euro, ceea ce reprezinta destul de mult din amaratul meu de salariu de bugetar, pe care n-am sa-l precizez ca sa nu va stric ziua. Si cum rasfoiam eu ziarul, ajungand la penultima pagina, vad un articol ce facea referire la manifestarile ce vor avea loc pe 1 martie, ziua de nastere a lui Ion Creanga, articol insotit de o fotografie cu Bojdeuca. Citind, ochii imi tot fugeau catre fotografie, ca si cum ceva nu era in regula si brusc realizez ca fotografia imi este foarte cunoscuta, fiind facuta de mine in urma cu exact 1 an si postata pe blog in articolul de aici. Ce sa va spun? Dintr-o data ma apuca o bucurie asa de mare, de parca mi-ar fi fatat vaca. Ma si gandeam ca au ramas fara fotoreporter si deja ma vedeam cu o camera de aia super-profi agatata de gat, spre invidia amatorilor, asa ca mine, care nu au decat point-and-shoot-uri. Si cum stateam eu asa si ma bucuram ca prostul de norocul ce a dat peste mine, nu dureaza mult pana cand realitatea ma loveste drept in moalele capului si-mi zice: Mai, stai asa, dar tu nici macar nu ai vaca. Aaa, da? Si-mi amintesc imediat ca nimeni nu-mi ceruse acordul pentru publicarea fotografiei; ba mai mult, aceasta era decupata, semnatura, pe care din obisnuinta o pun pe toate fotografiile incarcate pe blog, fiind indepartata. Colac peste pupaza, nu era specificata nici sursa fotografiei. In acel moment a fost clar pentru mine faptul ca fotografia este folosita ilegal. Si nu ma refer aici doar, sau strict, la legea drepturilor de autor ci mai degraba la legea nescrisa a bunului-simt. Dupa doua convorbiri telefonice si dupa doua zile, ziarul publica in numarul de astazi o nota scurta in care face precizarea ca fotografia din numarul de acum doua zile a fost preluata de pe blogul meu. Nu de ce, nu in ce mod si mai ales nu cu un multumesc ce oricum nu i-ar fi costat nimic in plus, ca doar nu era anunt de mica publicitate.

Nu stiu daca au castigat ceva din toata intamplarea asta. De un lucru sunt, insa, sigur: incepand de maine, au un cititor mai putin. Si sper sa nu-i apuce plansul la auzul acestei vesti.

 
8 comentarii

Scris de pe 1 martie 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , ,

Printre lalele – Gradina Copou, Iasi

 

Aici nu e mult de scris, asa ca nu e nici de citit. Va las sa admirati splendoarea primaverii, din Gradina Copou din Iasi. Pentru cei care nu stiu, Copoul este una din cele 7 coline pe care se intinde Iasiul. Ca ele sunt, de fapt, mai multe (si dupa cum se extinde orasul vor fi si mai multe), e alta poveste. Expresia asta, 7 coline, poate fi catalogata ca fiind mit, cliseu sau simbol. Nici nu mai are importanta atata timp cat este atat de bine impamantenita si de des folosita, atat de catre localnici cat si de vizitatori. Dupa parerea mea, Copoul este cea mai frumoasa zona a orasului si daca vreodata veti ajunge prin Iasi, nu ezitati sa faceti o plimbare pana in dealul Copoului. Dar, despre Gradina Copou (sau Parcul Copou, cum i se mai spune) si alte obiective pe care le puteti vizita in aceasta zona voi scrie alta data. Sa intre florile!

Această prezentare necesită JavaScript.

 
9 comentarii

Scris de pe 6 mai 2011 în Din Iaşi, Locuri

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,