RSS

Arhive pe etichete: flori albe

Ornithogalum umbellatum – Steaua Bethleemului

 

Planta perena ce se inmulteste prin bulbi, face parte din familia Liliaceae (Hyacinthaceae) si este originara din Europa. Infloreste pe toata durata lunii mai si o veti recunoaste cu usurinta dupa numeroasele flori albe, ca niste stelute, cu 6 petale sidefate. Pe dos petalele au o dunga verde. Planta nu creste inalta, frunzele subtiri au aproximativ 20 cm si din centrul tufei creste inflorescenta (racem) care nu depaseste 15 cm inaltime. Intotdeauna frunzele sunt mai lungi decat tulpina florala. Fiecare floare in parte rezista cateva zile, insa, datorita numarului mare de flori din inflorescenta, planta va fi inflorita mult timp. Mai trebuie sa stiti ca florile se inchid seara si pe vreme noroasa si se deschid doar la soare.

Cu multi ani in urma (vaai, ce multi ani au trecut!), pe vremea cand colindam satele de pe valea Prutului, incercand sa fac si sa invat meserie, am vazut in curtea unei bunicute un palc de stelute albe. Era primavara ca acum si tufele erau in toata splendoarea lor. Nu mai vazusem pana atunci aceasta floare pe nicaieri si credeti-ma ca nu era curte, cale de vreo 10 sate, in care sa nu fi intrat de cateva ori. Nu stia cum se numesc ( nici nu cred ca o interesa), le spunea stelute si asa le-am spus si eu multa vreme, ba la repezeala si acum tot asa le spun, desi intre timp am aflat care le este numele. N-am plecat de la ea pana nu mi-a dat cateva plante, cu balot de pamant cu tot, pe care le-am dus acasa. Si tot atunci mi-a dat si niste lalele rosii (cu tot cu bulbi), de astea obisnuite dar cu cea mai mare cupa pe care o vazusem pana atunci. Le mai am si acum, si lalelele si „stelutele”.

Am aflat apoi ca in unele zone i se spune ceapa ciorii, balusca sau, asta da nume – steaua Bethleemului si ca ar creste si spontan pe pajisti. Pe la noi nu am vazut, insa, nici in alte gradini nu este prea raspandita. De pe internet am vazut ca cele salbatice au floarea mult mai mica si tufa nu este la fel de intinsa. Or fi sau nu aceeasi specie, nu stiu. Stiu insa un lucru, mi-s tare dragi si ma bucur ca am pasit in curtea batranei, in acea zi de primavara.

Creste la fel de bine si la semiumbra dar si in plin soare. Planta nu este pretentioasa, de fapt, acum imi dau seama ca nu are nevoie de nimic mai mult decat ii da natura si nu sunt necesare alte lucrari decat sa o plantezi. Singurul lucru pe care l-am facut de-a lungul acestor ani a fost sa mai mut cate o tufa prin locuri pe unde as fi vrut sa se mai raspandeasca. Atat. Nu se dezgroapa bulbii, nu se protejeaza peste iarna si nu este atacata de boli. Si pentru ca se inmulteste destul de usor, am sa o trec pe o lista (trebuie sa fac un inventar) cu plante pe care as putea sa le ofer la schimb cu plante pe care nu le am si mi le doresc. Ele sunt primele pe lista. Aviz amatorilor!

 
8 comentarii

Scris de pe 13 mai 2011 în In gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Spirea vanhouttei

O cunoasteti cu totii, si multi chiar aveti in gradini o tufa de Spirea, denumita popular cununita, coronita miresei sau floarea miresei. Este un arbust ornamental originar din Asia si face parte din familia Rosaceae. Numele l-a primit dupa botanistul belgian Louis Benoit van Houtte. Cultivata ca tufa sau ca gard viu, Spirea ne incanta privirile incepand cu jumatatea lunii aprilie, cand tufa, cu ramurile ei gratios arcuite este, efectiv, acoperita de flori delicate, grupate in inflorescente (corimbe), de culoare alba, dispuse spre capatul lastarilor.

Spirea nu este un arbust pretentios. Perioada optima pentru plantare este toamna sau primavra devreme.  Creste pe orice fel de teren, dar se dezvolta foarte frumos pe un teren bogat in substante organice si bine drenat. Alegeti un loc cu destul spatiu liber in jur, deoarece spirea se ramifica si creste destul de repede. La plantare, ingropati tufa putin mai mult decat a fost in pepiniera si faceti o copca in jur pe care o veti umple cu apa. Fiind o planta heliofila (iubitoare de soare), o veti pozitiona, fireste, intr-o zona insorita a gradinii. In realitate, spirea poate fi cultivata si in zone usor umbrite. Eu am doua tufe, ambele la umbra, una la doi metri de un perete situat la nord, alta aproape de un mar batran. Au ajuns acolo, plantate de mine, cu multi ani in urma, cand nu stiam prea multe despre acest arbust si daca am vazut ca tufele merg bine, nu le-am mai mutat. Nu are nevoie de udare suplimentara decat pe vreme foarte secetoasa si in cazul plantelor tinere, in perioada urmatoare plantarii. Vara, puteti mulci solul pentru a-l mentine mai multa vreme umed. Rezista fara probleme si caldurilor si gerului, fara a avea nevoie de protectie.

Nu este necesara tunderea, decat daca o cultivati ca si gard viu si trebuie sa-i mentineti o anumita forma. Trebuie sa stiti ca spirea infloreste pe ramurile vechi, vedeti in ultima fotografie o tufa tunsa, si lastarii noi nu au nici o floare. In rest, eliminati, primavara devreme, ramurile uscate sau deteriorate. Daca vreti sa ramificati si sa indesiti tufa, primavara devreme puteti sa o tundeti la 30 de cm de la sol. Inainte de venirea iernii ar fi bine sa ii adunati ramurile la un loc, legand tufa cu o sfoara. Veti inlatura astfel riscul ca ninsorile abundente sa rupa ramurile. Se inmulteste prin butasi sau prin divizarea tufei. Nu are boli sau daunatori.

 
4 comentarii

Scris de pe 24 martie 2011 în In gradina

 

Etichete: , , , , , ,