Ei da, dupa cum si vedeti, asta mi-a fost pofta ce-am poftit-o aseara. Asa ca, bucatareasa fiind in concediu, ne-am suflecat manecile si am purces la pregatirea dovleacului, care dovleac trebuie sa fie din cel cu coaja alb-verzuie si cu miezul foarte colorat. Se taie dovleacul in jumatate, se curata de seminte si apoi taiati cate felii aveti nevoie sau credeti ca se vor manca. Nu-i problema daca mai raman caci dovleacul copt se poate consuma si este la fel de gustos si cald si rece. Semintele se spala bine cu apa, sunt cam cleioase, si se pun la uscat. In nici un caz sa nu le aruncati. Trebuie sa mai stiti ca dovleacul ramas se pastreaza destul de bine, o perioada mare de timp, undeva la rece. Asadar taiati dovleacul (pe aici i se spune si bostan dar nu conteaza, e unul si acelasi lucru) in felii, cam asa cum taiati pepenele. Sunt mai multe metode de a coace dovleacul dar eu am ales-o pe cea mai simpla si care aduce cel mai mult cu ceea ce-mi aminteam eu din copilarie, atunci cand coceam, la vreme de iarna, dovleac in rola. Nu stiti ce-i rola? E un fel de cuptor metalic incastrat in soba. Neavand rola, l-am copt in cuptorul aragazului, pe gratar. Se poate coace si in tava dupa ce ati pus in prealabil, pe fundul ei, hartie de copt. Nu pot sa precizez durata exacta a procesului de coacere, depinde de cuptor si de intensitatea focului, dar s-ar putea sa va trebuiasca aproximativ o ora, la foc potrivit. Uitati-va din cand in cand in cuptor, dovleacul e gata atunci cand prinde o crusta si la apasare cu degetul este moale in profunzime, nu doar la suprafata. La jumatatea timpului puteti intoarce feliile pe cealalta parte. Daca il coaceti pe gratar nu uitati sa puneti o tava cu apa sub el, pentru ca picaturile cazute se vor arde si o sa va umpleti bucataria de fum. Acum ca e gata, eu va urez pofta buna! Daca va place mai dulce puteti adauga zahar sau miere atunci cand este cald inca. De asemenea puteti folosi zahar vanilat sau scortisoara, daca doriti alte arome decat cea de dovleac copt. Oricum ati proceda, un lucru e sigur: poate fi un desert apreciat in serile de iarna sau, daca nu sunteti prea pretentiosi, poate tine chiar loc de cina. Si nu veti avea decat de castigat, deoarece dovleacul copt nu este doar delicios ci este plin de caroten, vitaminele A, C si E, potasiu, magneziu si alte minerale, hidrati de carbon si proteine. Despre amintirile pe care aroma de dovleac copt vi le va reactiva, va las pe voi sa povestiti. Dar mirosul de gutui coapte va spune ceva?
