RSS

Arhive pe etichete: bulbi

Ornithogalum umbellatum – Steaua Bethleemului

 

Planta perena ce se inmulteste prin bulbi, face parte din familia Liliaceae (Hyacinthaceae) si este originara din Europa. Infloreste pe toata durata lunii mai si o veti recunoaste cu usurinta dupa numeroasele flori albe, ca niste stelute, cu 6 petale sidefate. Pe dos petalele au o dunga verde. Planta nu creste inalta, frunzele subtiri au aproximativ 20 cm si din centrul tufei creste inflorescenta (racem) care nu depaseste 15 cm inaltime. Intotdeauna frunzele sunt mai lungi decat tulpina florala. Fiecare floare in parte rezista cateva zile, insa, datorita numarului mare de flori din inflorescenta, planta va fi inflorita mult timp. Mai trebuie sa stiti ca florile se inchid seara si pe vreme noroasa si se deschid doar la soare.

Cu multi ani in urma (vaai, ce multi ani au trecut!), pe vremea cand colindam satele de pe valea Prutului, incercand sa fac si sa invat meserie, am vazut in curtea unei bunicute un palc de stelute albe. Era primavara ca acum si tufele erau in toata splendoarea lor. Nu mai vazusem pana atunci aceasta floare pe nicaieri si credeti-ma ca nu era curte, cale de vreo 10 sate, in care sa nu fi intrat de cateva ori. Nu stia cum se numesc ( nici nu cred ca o interesa), le spunea stelute si asa le-am spus si eu multa vreme, ba la repezeala si acum tot asa le spun, desi intre timp am aflat care le este numele. N-am plecat de la ea pana nu mi-a dat cateva plante, cu balot de pamant cu tot, pe care le-am dus acasa. Si tot atunci mi-a dat si niste lalele rosii (cu tot cu bulbi), de astea obisnuite dar cu cea mai mare cupa pe care o vazusem pana atunci. Le mai am si acum, si lalelele si „stelutele”.

Am aflat apoi ca in unele zone i se spune ceapa ciorii, balusca sau, asta da nume – steaua Bethleemului si ca ar creste si spontan pe pajisti. Pe la noi nu am vazut, insa, nici in alte gradini nu este prea raspandita. De pe internet am vazut ca cele salbatice au floarea mult mai mica si tufa nu este la fel de intinsa. Or fi sau nu aceeasi specie, nu stiu. Stiu insa un lucru, mi-s tare dragi si ma bucur ca am pasit in curtea batranei, in acea zi de primavara.

Creste la fel de bine si la semiumbra dar si in plin soare. Planta nu este pretentioasa, de fapt, acum imi dau seama ca nu are nevoie de nimic mai mult decat ii da natura si nu sunt necesare alte lucrari decat sa o plantezi. Singurul lucru pe care l-am facut de-a lungul acestor ani a fost sa mai mut cate o tufa prin locuri pe unde as fi vrut sa se mai raspandeasca. Atat. Nu se dezgroapa bulbii, nu se protejeaza peste iarna si nu este atacata de boli. Si pentru ca se inmulteste destul de usor, am sa o trec pe o lista (trebuie sa fac un inventar) cu plante pe care as putea sa le ofer la schimb cu plante pe care nu le am si mi le doresc. Ele sunt primele pe lista. Aviz amatorilor!

 
8 comentarii

Scris de pe 13 mai 2011 în In gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Gladiola – Gladiolus hybridus

Daca as astepta ca gladiolele sa infloreasca pentru a scrie despre ele, informatiile nu v-ar mai fi de nici un folos in acest an, poate in cel viitor. Asa ca, dat fiind faptul ca zilnic gasesc termeni de cautare care fac referire la gladiole, o sa postez acum, insistand in prima faza pe informatiile de care aveti nevoie in acest moment. Mai exact, o sa va spun cand, cum si unde se planteaza si daca nu va plictisesc o sa va spun si cum sa o ingrijiti pentru a avea parte de cele mai frumoase flori.

Se cuvine, la inceput, sa spun ca gladiola din cultura se numeste Gladiolus hybridus, face parte din familia Iridaceae iar stramosii sai erau originari din Africa centrala si de sud si din sudul Europei. Gladiola se inmulteste prin tuberobulbi, asadar vorbim despre inmultire vegetativa. 

Ce este inmultirea vegetativa? S-ar putea sa spuneti ca nu va intereseaza. Gresit, as raspunde eu! Asta, daca nu cumva sunteti dispusi sa va cumparati in fiecare an materialul saditor, si aici nu ma refer doar la gladiole, sau sa ramaneti cu acelasi numar de plante. Asadar, inmultirea vegetativa este metoda prin care se inmultesc multe specii de plante, specii care au insusirea ca unele parti sau fragmente de planta, asa cum sunt bulbii, tuberobulbii, rizomii, radacinile, drajonii, lastarii, tulpinile sau frunzele sa formeze radacini, in conditii propice de mediu. In acest fel sunt reproduse fidel caracterele ereditare ale plantei mama. Exista si dezavantaje in folosirea acestei metode: numarul de descendenti este mai mic, urmasii sunt mai sensibili la anumite boli si in conditii de ingrijire nu tocmai corecte, acesti urmasi pot degenera in timp.

Si revenim la inmultirea gladiolei. Tuberobulbul nu este altceva decat o tulpina metamorfozata, adaptata pentru stocarea substantelor de rezerva si pe suprafata lui se afla mugurii (uneori doar unul, alteori mai multi) din care se vor dezvolta frunzele si tulpinile florifere. Are diverse marimi si este invelit in niste membrane protectoare. Traieste doar un an, timp in care ne da flori si urmasi. Noul tuberobulb se formeaza prin ingrosarea tulpinii chiar deasupra vechiului tuberobulb. Fiecare nou tuberobulb va fi insotit de o multime de tuberobulbili de dimensiuni mult mai mici. Si acestia trebuie adunati toamna, pentru ca dupa 1 sau 2 ani de cultivare, vor fi apti pentru a inflori. Tuberobulbii de gladiola nu rezista la frig, asa ca in fiecare toamna vor fi scosi si pusi la pastrare pana in primavara, in beciuri, magazii sau orice spatiu unde puteti asigura o temperatura mai mare de 0 grade C dar mai mica de 10 grade C si o umiditate cat de cat constanta. Peste aceasta temperatura riscati ca tuberobulbii sa incolteasca.

Tuberobulbii si tuberobulbilii de gladiola se planteaza atunci cand in sol temperatura ajunge la 10 grade C iar temperatura aerului este de 16-18 grade Celsius. Asta se poate intampla si la sfarsit de martie dar si la inceputul lunii mai. Asa ca data plantarii depinde de an, in primaverile mai timpurii o sa-i plantati mai devreme, in anii mai frigurosi veti planta tuberobulbii mai tarziu. Asa ca puteti sa-i plantati si mai devreme, dar daca nu este destul de cald tuberobulbii nu vor incolti, riscand sa fie atacati de diversi agenti patogeni. In functie de zona unde locuiti, cred ca a doua jumatate a lunii aprilie este o perioada potrivita.

Gladiola este o planta iubitoare de soare. Se dezvolta bine in orice pamant bun de gradina, ingrasat cu gunoi de grajd bine descompus. Nu alegeti ca loc de plantare un teren compact, rece sau umed, unde apa balteste. Gasiti un teren fertil si permeabil, cu expozitie in plin soare, caci la semiumbra sau la umbra florile sunt de calitate inferioara sau lipsesc cu desavarsire.

Tuberobulbii se curata de foitele uscate care ii acopera si se planteaza la o adancime de 8-10 cm, pe randuri  sau in grupuri de cateva plante, pastrand o distanta de 10-15 cm intre tuberobulbi. Sau aplicati o alta metoda folosita la masurarea distantei de plantare dintre bulbi, o metoda ce da rezultate si care suna cam asa: unul da, doi nu.

Lucrarile de intretinere pe durata perioadei de vegetatie constau in: afanarea solului (periodic), indepartarea buruienilor, fertilizare o data sau de doua ori pe luna, mulcirea solului, udari repetate, rar dar abundent (pana la aparitia florilor se poate uda prin aspersiune, dupa aceea numai pe sol). Toate aceste lucrari se fac nu doar pentru a obtine inflorescente bogate ci si pentru formarea si dezvoltarea noilor tuberobulbi.

Mai trebuie sa stiti ca, in cazul in care taiati florile, trebuie sa lasati pe planta cel putin 2 frunze, pentru ca dezvoltarea tuberobulbilor continua si dupa trecerea florilor. Semnul ca tuberobulbii s-au maturizat este dat de frunzele care se ingalbenesc. Prin octombrie scoateti tuberobulbii din pamant, uscati-i, sortati-i pe categorii si duceti-i la adapost. Nu-i uitati noaptea afara descoperiti, orice inghet ii poate distruge.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 mai 2011 în In gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,