RSS

Arhive pe etichete: bromelii

Flori pentru locuri fara prea multa lumina

Asa a ajuns cineva la mine pe blog, nu o singura data, motiv pentru care m-am gandit ca n-ar fi rau sa fac o scurta enumerare, poate omul mai este interesat de subiect si daca tot ajunge la mine pe blog sa nu plece cu mana goala. Era bine daca stiam la ce fel de loc se refera. Adica este vorba de locuinte intunecate sau locuri din gradina, situate la umbra? Presupunand ca e vorba de locuinte, veti fi surprinsi sa aflati ca exista o sumedenie de plante care se multumesc si cu o cantitate mica de lumina. Cand spun mica nu va ganditi deja la holuri sau alte incaperi lipsite total de lumina naturala. Hai sa spunem ca vorbim despre colturile mai intunecate ale unei camere, sau de o camera pozitionata catre nord si in care soarele patrunde doar dimineata, foarte putin sau aproape deloc. Insa trebuie sa stiti din start ca majoritatea acestor plante sunt decorative prin frunze si mai putin prin flori. Pentru a forma boboci si pentru a inflori, plantele au nevoie de multa lumina.  Pentru situatiile descrise mai sus puteti alege dintre urmatoarele plante de umbra: Adiantum sau Parul Maicii Domnului precum si Dryopteris, Nephrolepis si alte ferigi, Aglaonema sau Stromanthe numita si planta intunericului, Anthurium crystallinum, Asparagus, Aspidistra sau planta de fier sau pana cocosului, begonii decorative prin frunze, Cissus sau vita de apartament, Iedera, Dracaena marginata, Epipremnum (Scindapsus), Fatshedera sau iedera falsa, Ficus pumila si sagittata, Fittonia, Hoya carnosa sau Lacrima Maicii Domnului (dar nu va inflori), Peperomia, Selaginella, Tradescantia, Crassula portulacea, Calathea, Maranta, Zamioculcas sinonim cu Caladium zamiaefolium, Aucuba japonica sau laurul patat, Cordyline (doar cele cu frunze verzi), Schefflera, Sansevieria. Insa, daca va hotarati sa cresteti una din aceste plante, aveti grija sa corelati si ceilalti factori cu cantitatea de lumina scazuta. Unele dintre ele au nevoie de o umiditate crescuta a aerului, altele de udare moderata, cele mai multe nu au nevoie nici de temperaturi prea ridicate.  Cu putin noroc ati putea creste si cateva plante cu flori in conditii de umbra, ele nu vor inflori la fel de abundent ca in conditii normale de iluminare, dar mai putin e mai mult decat deloc. Asa ca puteti incerca: Impatiens sau sporul casei, Violete de Saintpaulia, Kohleria sau clopotei australieni, Episcia, Fuchsia, unele bromelii ca Guzmania, Nidularium sau Neoregelia, Miltonia sau orhideea panseluta. Insa daca va doriti cu tot dinadinsul plante in casa, dar stiti ca ar putea suferi din cauza lipsei luminii sau unei iluminari insuficiente, puteti rezolva oarecum problema aceasta apeland la iluminatul artificial. Folositi pentru aceasta tuburi fluorescente „day light”. Si vopsirea peretilor in culori deschise poate face ca lumina slaba oferita de ferestre sa fie reflectata, tot in acest sens putand sa ajute o folie (foaie, carton) alba pozitionata in spatele ghiveciului.

 
5 comentarii

Scris de pe 10 ianuarie 2011 în Pe înţelesul tuturor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Billbergia nutans – Lacrima reginei

        

Billbergia, sau lacrima reginei cum este denumita popular, este o planta tropicala originara din Brazilia, Uruguay si Argentina si face parte din familia Bromeliaceae. Genul Billbergia a fost numit astfel in onoarea botanistului suedez Gustaf Johan Billberg. Exista mai multe specii de Billbergia, cele mai multe dintre ele fiind epifite, asadar cresc pe arbori, aceasta fiind o caracteristica intalnita si la alte bromelii.

Planta are frunze lungi si inguste, rigide, cu spini mici pe margini, au culoare verde-argintiu si sunt dispuse in rozeta. Aceasta dispozitie in forma de palnie sau cornet ii permite plantei sa stocheze apa. Din centrul rozetei porneste un lastar lung, in varful caruia apare inflorescenta care initial este acoperita total de bractee rosii si are forma de lacrima. Adevaratele petale, cele care apar de sub aceste bractee colorate, au culoare verde cu marginile albastre. Desi poate inflori tot timpul anului, eu am observat ca infloreste mai abundent iarna, prin octombrie zarindu-se deja tijele florale printre frunze. Billbergia este o planta nepretentioasa, as putea spune chiar ca este planta care imi da cele mai mici batai de cap.

Nu necesita operatii speciale de ingrijire, se inmulteste extrem de usor si nu necesita fertilizare. Are totusi cateva cerinte pe care trebuie sa le respectati, mai ales daca doriti ca planta sa si infloreasca. Ca substrat puteti folosi un pamant universal pentru flori, amestecat cu o parte de nisip. Substratul trebuie sa fie bogat in substante nutritive si bine drenat, pentru aceasta asezati la fundul vasului un strat de pietris sau bilute de argila expandata. Prefera expunerea in locuri luminoase dar nu sub actiunea directa a razelor soarelui. Tinuta la umbra, frunzisul se va dezvolta foarte mult dar planta nu va inflori. Expunerea directa la soare duce la arderea frunzelor. Asadar, vara cautati-i un loc intr-un spatiu bine ventilat si ferit de razele soarelui. In interior, iarna, plasati-o departe de sursele de caldura si de zonele unde se formeaza curenti de aer. Iarna se multumeste cu  o temperatura de 15 grade desi eu o tin cam la 22 de grade. In privinta udarii, necesita destul de putina apa, pamantul trebuie sa fie reavan dar sa nu balteasca. In mod ciudat, pentru o bromelie epifita, este surprinzator de rezistenta la seceta. Este recomandat sa lasati pamantul sa se usuce usor de la o udare la alta. Cel mai bine ar fi sa udati des dar cu cantitati mici de apa. Turnati apa si in rozeta frunzelor. Ii place umiditatea atmosferica asa ca din cand in cand stropiti planta pe frunze, vara atunci cand temperaturile sunt foarte mari (faceti asta dimineata) si iarna cand aerul din incaperi este foarte uscat. Tot in acest scop puteti plasa ghiveciul pe un strat de pietris care sa fie in permanenta umed.

Billbergia produce foarte usor lastari in jurul ei si va umple in scurt timp ghiveciul. Se inmulteste prin acesti lastari pe care ii veti detasa de planta mama, in asa fel incat sa aiba si portiuni de radacina. Faceti acest lucru primavara, cu lastari care au 15-20 de centimetri si pe care ii veti planta intr-un amestec de turba cu nisip. Trebuie sa stiti ca dupa inflorire planta  moare (doar rozeta de unde a aparut floarea), nu inainte insa de a produce mai multi lastari la baza ei. 

 
5 comentarii

Scris de pe 10 decembrie 2010 în Florile mele

 

Etichete: , , , , , , , ,