RSS

Arhive pe categorii: sarbatoriti…

Buburuza isi ia zborul

 

Si o analogie cu realitatea imediata. A venit pe lume „buburuza” (uite, aici aveam nevoie de masculinul la buburuza, caci povestea este cu un „buburuz”) acum 14 ani, ca un dar pentru onomastica mea de a doua zi. Si dupa ce a deschis ochii s-a trezit pe o frunza in bataia vantului. Deh, teren fragil, un mediu necunoscut pe care, pe la 10 luni, s-a pornit sa-l exploreze pe propriile picioare. O mai facuse el si până atunci de-a busilea, dar de la inaltime parca se vedea altfel. A mai cazut, s-a ridicat si a mers mai departe. Nu de alta, dar trebuia lasat sa se adapteze, sa exploreze, sa experimenteze si sa dea piept cu toate ale vietii. Nu incape indoiala ca tot timpul, cineva i-a purtat de grija. Mai fatis, mai cu coada ochiului, dar el avea convingerea ca singur le reuseste pe toate. Sau, cel putin, asa am incercat sa-i dam impresia. Sigur ca nu a fost mereu soare pe strada noastra. Stiu insa ca am facut tot ce am putut ca lui sa-i fie bine. Am invatat si eu de la cineva ca, daca poti, e bine sa-i dai copilului tot ce are nevoie, nu neaparat tot ce vrea. Si pe masura ce el crestea, noi ne perfectionam in meseria de parinte. Scoala asta inca nu am absolvit-o si probabil ca nu le vom invata niciodata pe toate, atata timp cat el, pentru noi, va ramane copil pentru tot restul vietii. Nu stiu cand a trecut timpul. La inceput a fost gradinita (cu program prelungit) unde era cel mai mic dintr-o grupa mare, ca acolo gasisem un loc. Apoi a inceput scoala si am inceput sa ne fixam repere in functie de anul scolar: semestru, vacanta, alt semestru alta vacanta si din nou la scoala. Toate se faceau doar in functie de aceste repere. Si timpul a trecut fara sa ne dam seama. Mai ieri il imbracam in uniforma si paseam cu el de mana pe poarta scolii. Acum nu mai poarta nici uniforma si nici cu mine nu mai merge. Ei, aici trebuia sa ajung. Cei cu copii mari, stiu deja. Cei cu copii mici, vor afla. Vrem sau nu vrem, buburuza isi ia zborul. S-a foit, s-a invartit, si-a croit drum, sau l-a urmat pe cel ce i-a placut mai mult si ajunsa pe marginea frunzei isi intinde aripile pentru zborul spre alte orizonturi. Spre locuri prin care si parintii au trecut cand erau de varsta lor, dar care acum sunt ale copiilor. Si intr-o zi vor pleca din cuib cu totul, dar pana atunci mai este, cel putin in cazul nostru. Asa ca, pana una alta, ne bucuram ca e sanatos, cuminte, si destul de serios. Si ii spun si aici, oarecum in avans, dar ii voi spune si maine dimineata intre 4 ochi somnorosi:

La multi ani, copile drag! Sa cresti mare, sa fii sanatos, sa te ocoleasca nenorocul si sa ai o viata frumoasa si lipsita de griji! Si cat vom fi, ne vom ocupa si noi de asta.

 
20 comentarii

Scris de pe 20 mai 2011 în sarbatoriti...

 

Etichete: , ,

La multi ani, Alexandra!

Astazi este, mai bine zis a fost, ziua Alexandrei. Si acum pe ultima suta vin si eu cu un dar, sper sa ii faca placere. Si ii urez si aici viata lunga, sanatate si tot binele din lume. Cu drag, Constantin

 
7 comentarii

Scris de pe 31 decembrie 2010 în sarbatoriti...

 

Etichete: ,