RSS

Arhive pe categorii: Pe înţelesul tuturor

Flori pentru locuri fara prea multa lumina

Asa a ajuns cineva la mine pe blog, nu o singura data, motiv pentru care m-am gandit ca n-ar fi rau sa fac o scurta enumerare, poate omul mai este interesat de subiect si daca tot ajunge la mine pe blog sa nu plece cu mana goala. Era bine daca stiam la ce fel de loc se refera. Adica este vorba de locuinte intunecate sau locuri din gradina, situate la umbra? Presupunand ca e vorba de locuinte, veti fi surprinsi sa aflati ca exista o sumedenie de plante care se multumesc si cu o cantitate mica de lumina. Cand spun mica nu va ganditi deja la holuri sau alte incaperi lipsite total de lumina naturala. Hai sa spunem ca vorbim despre colturile mai intunecate ale unei camere, sau de o camera pozitionata catre nord si in care soarele patrunde doar dimineata, foarte putin sau aproape deloc. Insa trebuie sa stiti din start ca majoritatea acestor plante sunt decorative prin frunze si mai putin prin flori. Pentru a forma boboci si pentru a inflori, plantele au nevoie de multa lumina.  Pentru situatiile descrise mai sus puteti alege dintre urmatoarele plante de umbra: Adiantum sau Parul Maicii Domnului precum si Dryopteris, Nephrolepis si alte ferigi, Aglaonema sau Stromanthe numita si planta intunericului, Anthurium crystallinum, Asparagus, Aspidistra sau planta de fier sau pana cocosului, begonii decorative prin frunze, Cissus sau vita de apartament, Iedera, Dracaena marginata, Epipremnum (Scindapsus), Fatshedera sau iedera falsa, Ficus pumila si sagittata, Fittonia, Hoya carnosa sau Lacrima Maicii Domnului (dar nu va inflori), Peperomia, Selaginella, Tradescantia, Crassula portulacea, Calathea, Maranta, Zamioculcas sinonim cu Caladium zamiaefolium, Aucuba japonica sau laurul patat, Cordyline (doar cele cu frunze verzi), Schefflera, Sansevieria. Insa, daca va hotarati sa cresteti una din aceste plante, aveti grija sa corelati si ceilalti factori cu cantitatea de lumina scazuta. Unele dintre ele au nevoie de o umiditate crescuta a aerului, altele de udare moderata, cele mai multe nu au nevoie nici de temperaturi prea ridicate.  Cu putin noroc ati putea creste si cateva plante cu flori in conditii de umbra, ele nu vor inflori la fel de abundent ca in conditii normale de iluminare, dar mai putin e mai mult decat deloc. Asa ca puteti incerca: Impatiens sau sporul casei, Violete de Saintpaulia, Kohleria sau clopotei australieni, Episcia, Fuchsia, unele bromelii ca Guzmania, Nidularium sau Neoregelia, Miltonia sau orhideea panseluta. Insa daca va doriti cu tot dinadinsul plante in casa, dar stiti ca ar putea suferi din cauza lipsei luminii sau unei iluminari insuficiente, puteti rezolva oarecum problema aceasta apeland la iluminatul artificial. Folositi pentru aceasta tuburi fluorescente „day light”. Si vopsirea peretilor in culori deschise poate face ca lumina slaba oferita de ferestre sa fie reflectata, tot in acest sens putand sa ajute o folie (foaie, carton) alba pozitionata in spatele ghiveciului.

 
5 comentarii

Scris de pe 10 Ianuarie 2011 în Pe înţelesul tuturor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Plantele şi factorii care le influenţează viaţa – 4

   Solul. O definitie a solului ar fi aceea ca el reprezinta partea superioara a litosferei, aflata in continua evolutie sau mai simplu -este stratul superficial si fertil al Pamantului in care se dezvolta plantele.El este un amestec de materii organice si minerale, in proportii foarte variate de la o zona la alta, contine nutrientii necesari plantelor si este format din humus si loess. Humusul este un amestec complex (unii considera chiar ca este cea mai complexa substanta de pe Pamant) de substante organice si ia nastere prin descompunerea resturilor vegetale si a faunei din sol (microorganisme, ciuperci, alge, protozoare, artropode, nematode, moluste, râme, rozatoare, reptile, etc). Humusul este cel care asigura fertilitatea solului prin elementele si substantele nutritive pe care le contine. Prin fertilitate intelegem asadar proprietatea unui sol de a asigura plantelor hrana, apa si aerul de care au nevoie pentru o dezvoltare normala si armonioasa. Iata de ce intr-o gradina cu sol fertil, care satisface pe deplin cerintele plantelor, acestea se vor dezvolta frumos si vor avea productii mari sau inflorescente bogate pe cand intr-un sol saracacios veti obtine mai degraba bonsai. Solul are functii multiple, principalele fiind cele de suport si mediu nutritiv pentru plantele terestre. Din pacate atat solul cat si celelalte componente ale mediului sunt supuse poluarii, din ce in ce mai des,dar despre asta vom vorbi, poate, altadata. Atat doar vreau sa punctez aici, faptul ca in comparatie cu aerul sau apa, solul se reface mult mai greu deoarece procesele de autocuratare sunt mult mai lente. O structura buna a solului permite dezvoltarea radacinii, ceea ce face ca in final sa creasca spatiul de aprovizionare cu hrana. Intr-un sol aerisit radacina este intotdeauna mai bogata si are mai multi perisori absorbanti. In gradini, pentru a obtine rezultatele pe care le dorim, trebuie sa intreprindem niste actiuni care in timp vor creste fertilitatea solului. Pregatirea terenului o incepem inca de acum din toamna prin:                                                                                                                                               – desfiintarea vechilor culturi;                                                                                                                        – eliminarea resturilor vegetale (este o lucrare importanta in prevenirea bolilor si daunatorilor);                         – aratul odata cu care se face si fertilizarea cu gunoi de grajd.                                                           Continuam in primavara cu:                                                                                                                         – administrarea de ingrasaminte minerale;                                                                                                    – maruntirea solului;                                                                                                                                    – formarea straturilor, rondurilor, brazdelor;                                                                                                     – semanatul si plantatul atunci cand temperaturile o permit.                                                                          In sere si solarii se procedeaza cam la fel, cu mentiunea ca aici se adauga o lucrare in plus si anume dezinfectia solului.

Asadar, vorbim despre sol in gradini, in camp si uneori in sere si solarii si despre pamanturi sau substraturi atunci cand ne referim la ghivece sau unele sere si solarii. Substraturile de cultura pot fi artificiale si naturale. Cele artificiale se caracterizeaza prin mentinerea umiditatii, constanta structurii, lipsa microorganismelor si a substantelor nutritive. Substraturile naturale sunt bogate in substante organice, microorganisme dar au o structura instabila. Cele mai folosite sunt:                                                                                                     – pamantul de telina – se obtine din brazde de telina (soluri inierbate), cu grosime de aproximativ 10 cm, asezate in platforma fata in fata, udate si apoi lopatate. Este un sol structurat si bogat.                                     – pamantul de frunze – se obtine ca urmare a descompunerii frunzelor de arbori, in special foioase;                – pamantul de turba – se obtine din descompunerea unor specii de muschi si plante acvatice si stimuleaza inradacinarea. Este usor, afanat si retine o mare cantitate de apa. In unele cazuri poate fi inlocuit cu rumegus de lemn.                                                                                                                                                    – compostul – obtinut prin descompunerea in 2-3 ani a resturilor din curte si gradina;                                       –  gunoiul de grajd – se foloseste doar in amestec fiind foarte bogat in substante nutritive, sau ca ingrasamant; – mranita – se obtine prin putrezirea completa a gunoiului de grajd si se foloseste ca ingrasamant sau ca substrat, dar dupa 6-8 ani, altfel arde radacinile plantelor;                                                                               – nisipul – folosit in amestecuri sau ca atare la inradacinarea butasilor sau ca strat de drenaj in ghivece.

Un amestec de pamant pe care il puteti utiliza la majoritatea plantelor este format din doua parti pamant greu (de gradina, de telina), o parte pamant de frunze sau turba, o parte mranita (gunoi de grajd bine descompus) si o parte nisip.

 
8 comentarii

Scris de pe 9 Noiembrie 2010 în Pe înţelesul tuturor

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,