RSS

Arhive pe categorii: In gradina

Badan – Bergenia crassifolia

Bergenia crassifolia

Bergenia crassifolia face parte din familia Saxifragaceae si este originara din Asia de Est si Centrala, din Siberia prin muntii Altai pana in nord-vestul Chinei. Numele genului Bergenia a fost atribuit in onoarea botanistului german Karl August von Bergen

Planta vesnic verde, cu inaltimea de 30-60 cm, are frunze mari, carnoase, lucioase care toamna capata o tenta rosiatica. In pamant are un rizom de culoare neagra la exterior, in sectiune culoarea fiind galbena.

Florile parfumate sunt grupate in inflorescente batute, sub forma de racem si au de obicei culoare roz-violacee dar exista si varietati cu floarea de culoare rosie sau roz pal. Infloreste in aprilie-iunie (chiar din martie in anii cu ierni blande), nu are pretentii deosebite si se dezvolta bine in orice tip de sol. Se simte bine si la soare si la umbra, practic se adapteaza la cele mai neprielnice conditii. Cel mai bine insa se va dezvolta intr-un loc cu soare indirect cateva ore pe zi si un sol usor drenabil, nu foarte uscat.

Nu are nevoie decat de o minima ingrijire, asta constand in indepartarea buruienilor din jurul sau, mai ales cat este tanara, si putina apa in perioadele secetoase. Mulcirea tufelor va va scuti in mare masura de aceste operatii, iar pe masura ce tufa se dezvolta buruienile nu vor mai creste la umbra frunzelor iar umiditatea se va pastra mai bine la radacina.

Datorita adaptabilitatii sale, planta poate fi folosita si in straturi dar si la amenajarea stancariilor. Se poate asocia cu ferigi, crini de toamna, astilbe, dicentra  si arbusti sau conifere de talie mica.

Badanul este recunoscut si ca remediu medical datorita principiilor activi din radacina si frunze, acestia avand in principal actiune dezinfectanta, antimicrobiana, hemostatica, astringenta si antiinflamatoare. Din frunzele uscate natural de la baza plantei (atentie, frunzele proaspete sunt toxice) se prepara un ceai tonic ai antistres. Se folosesc frunzele vechi de trei ani care au o culoare neagra.

Se inmulteste prin seminte stratificate, prin divizarea tufelor primavara dupa inflorit sau toamna, ori prin separarea lastarilor tineri in iunie. Momentul acesta nu este intamplator, deoarece dupa trecerea florilor si pana la jumatatea lunii iulie planta intra intr-un usor repaus.

floare badan

bergenia crassifolia inflorescenta roz

badan - Bergenia crassifolia

 

 
4 comentarii

Scris de pe 17 martie 2014 în In gradina

 

Etichete: ,

Matthiola incana – Micsunele, Mixandre

Micsunelele, denumite stiintific Matthiola incana, sunt originare din bazinul Mediteranei si fac parte din familia Brassicaceae. Desi sunt cultivate de regula in gradina, micsunelele pot creste foarte bine si in jardiniere. Sunt apreciate de gradinari pentru parfumul lor inconfundabil si pentru multitudinea de culori ale florilor: albe, galbene, roz, mov, ciclam. Florile simple sau involte sunt dispuse in raceme si sunt puternic parfumate. Planta se ramifica (circumferinta tufei ajunge la 30 cm) si poate avea inaltimi cuprinse intre 40 si 60 de cm. Mai nou, exista multi hibrizi de micsunele, unii dintre acestia avand o crestere foarte rapida si inflorind in mai putin de doua luni de la semanare.

Micsunelele sunt plante perene insa in regiunile reci se cultiva ca si plante anuale. Desi s-au adaptat in diverse zone, cu conditii climatice de la seceta la frig, micsunelele vor muri la geruri puternice. Pentru cultivare au nevoie de pamant nisipos cu ph usor alcalin sau neutru, cu un bun drenaj. Cel mai bun loc pentru ele este unul insorit sau cel mult partial umbrit. In lipsa ploilor, micsunelele au nevoie de udare regulata. Nu le udati niciodata seara, altfel frunzele se vor pata. Daca le cultivati in ghiveci ar trebui sa mentineti pamantul mereu umed, dar sa nu balteasca apa. Indepartati florile trecute pentru a stimula inflorirea.

Se inmultesc prin seminte. In conditiile de la noi cel mai bine este ca semanatul sa se faca in interior cu 4-6 saptamani inainte de data preconizata a ultimului inghet si sa fie plantate afara dupa ce pericolul inghetului a trecut, pe la sfarsitul lunii aprilie – inceputul lunii mai. Semintele germineaza in aproximativ 2 saptamani si pot fi semanate si direct in gradina la sfarsitul lunii aprilie.

Micsunelele infloresc de la sfarsitul primaverii si pana tarziu in toamna. Chiar acum, in prima saptamana din noiembrie, tufele de micsunele inca sunt pline de flori. Daca plantele sunt sanatoase inflorirea este de durata, micsunelele infloresc in mod repetat si florile isi pastreaza parfumul mult timp. Florile taiate rezista bine si in vaze, avand grija sa schimbati apa in fiecare zi.

Mai trebuie sa va atrag atentia asupra unei ciudatenii legate de micsunele. Cu siguranta ati vazut micsunele care au flori batute si micsunele cu flori simple. Asta e o caracteristica a lor, dintre plantele aparute din acelasi plic de seminte, doar ceva mai mult de jumatate vor avea flori batute. Insa seminte vor face doar plantele cu flori simple. Daca vreti sa aveti doar micsunele cu flori batute in gradina, puteti tria plantele inca din faza de rasad. Plantele cu flori batute rasar primele, deci vor fi putin mai dezvoltate decat cele cu flori simple, si au frunzele mai subtiri si de culoare mai deschisa. Asa ca le puteti elimina pe cele cu frunzele mai verzi, care vor face flori simple, sau sa pastrati doar cateva pentru a culege in toamna si seminte. Pentru a accentua diferenta de culoare a frunzelor, tineti rasadurile cateva zile la temperatura de 4-5°C.

 

P.S. Exista o problema legata de denumirea acestor plante. Unii le spun micsunele, altii le numesc mixandre (sau micsandre, se pare ca si aceasta varianta este considerata corecta). Eu am folosit denumirea care era scrisa pe plicul de seminte si pe care o stiu din copilarie – micsunele. Stiu si de mixandre, infloresc primavara devreme si au flori galben-ruginii iar denumirea stiintifica este Cheiranthus cheiri.

 
10 comentarii

Scris de pe 13 noiembrie 2012 în In gradina

 

Etichete: , , ,