RSS

Arhive pe categorii: Flora spontana

Flori de padure, primavara – 2

O sa reiau astazi postarea seriei de fotografii cu flori de padure care infloresc la inceputul primaverii. Un lucru pe care abia acum il remarc este legat de culoarea acestor flori, multe dintre ele fiind galbene.

Brebenelul, sau Corydalis cava, face parte din familia Fumariaceae si are flori liliachii sau albe dispuse intr-un racem. Dintre rudele lui am sa o amintesc doar pe Dicentra, pe care probabil ca o stiti multi dintre voi. In pamant are un rizom si infloreste primavara devreme, formand uneori palcuri dese sau, din contra, alegandu-si ca habitat locurile cele mai greu accesibile de sub palcurile de arbusti. Intreaga planta, dar cu precadere partea subterana, contine alcaloizi extrem de toxici si desi are proprietati terapeutice nu se recomanda folosirea plantei in stare pura in medicina naturista.

Ciubotica-cucului, denumita oficial Primula veris sau Primula officinalis, este una dintre primele plante care infloresc primavara in luminisuri si margini de padure, dar si pe pajistile din zona de deal. Apartine familiei Primulaceae. Radacina are proprietati expectorante, decoctul fiind folosit cu succes in afectiunile respiratorii. Frunzele tinere, datorita continutului ridicat de vitamina C si saruri minerale, pot fi folosite in salate.

Pulmonaria officinalis, denumita popular plamanarica sau mierea-ursului face parte din familia Boraginaceae. Doar privind-o, veti realiza ca este inrudita cu limba mielului, Borago officinalis, mai putin intalnita la noi, dar folosita in bucataria vest-europeana. Din aceeasi familie face parte si delicata si mult mai cunoscuta nu-ma-uita, Myosotis. Florile plantei sunt alcatuite din 5 petale care la inceput sunt de culoare roz, iar pe masura ce se maturizeaza devin albastre-violet, de cele mai multe ori pe aceeasi planta gasind flori in ambele culori. Planta este utilizata in medicina naturista, frunzele fiind folosite in afectiunile respiratorii. 

Scilla bifolia, denumita viorea sau viorele, nu cred ca mai are nevoie de descriere. O cunoaste toata lumea si infloreste primavara devreme, cam in acelasi timp cu ghioceii sau imediat dupa ei. Face parte din familia Asparagaceae, fiid inrudita cu leurda si lacramioarele. Credeti, sau nu, intreaga planta este toxica. Se inmulteste prin bulbi si este intalnita frecvent si in gradini.

Alium ursinum - leurda

Leurda, Alium ursinum dupa numele stiintific, acopera zone intinse din padurile de foioase si este folosita in alimentatie. Prezenta ei va va fi semnalata de mirosul de usturoi pe care il emana. Din pacate nu era completa inflorita pentru a va oferi o fotografie cu floarea. Partea buna este ca am putut in schimb sa adun cateva maini de frunze, acestea fiind folosite in salate doar pana la aparitia florilor. Leurda are actiune detoxifianta si antianemica, insa lista cu afectiunile in care este folosita este mult mai lunga. Mare atentie sa nu cumva sa culegeti frunze de lacramioare, care au cam acelasi aspect dar sunt toxice.

Rostopasca, denumita stiintific Chelidonium majus, creste in palcuri, in zonele umede din margini de padure, grohotisuri, dar si in gradini umbroase sau margini de drum. Este utilizata in medicina naturista, toata partea aeriana fiind folosita in tratarea afectiunilor hepatice, biliare si lista poate continua cu peste 100 de afectiuni. Deoarece in doze mari planta este toxica pentru organism, consultati un fitoterapeut inainte de a o folosi.

Ranunculus ficaria

Grausorul sau untisorul, denumita stiintific Ranunculus ficaria, are frunzele comestibile, doar pana la inflorire. Mai apoi, la fel ca multe alte ranunculacee, devine toxica.

 

 

 

 
16 comentarii

Scris de pe 3 mai 2012 în Flora spontana

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Flori de padure, primavara – 1

Pentru mine, ca unul crescut la ses, padurea reprezinta o atractie irezistibila. Din fericire, Iasiul are in apropiere paduri vechi si de o rara frumusete, mai ales pe partea sudica a orasului. In aceasta directie si la mica distanta de oras se intinde padurea Dobrovăţ, un loc inca neinvadat de gratare si cu o flora extrem de variata. Lanuri de leurda si lacramioare, petece uriase de brebenei si anemone salbatice, arbori seculari, ce mai vorba- un loc de o uimitoare frumusete. Am poposit si eu pentru cateva momente in acest adevarat colt de rai, in a doua zi de Paste. Pentru cei pasionati si de florile din gradina Domnului, iata cateva fotografii: 

 

Anemone ranunculoides - pastita galbena, păştiţă, floarea-pastilor

 

Anemone ranunculoides - floarea-pastelui, pastita galbena,

Anemone ranunculoides, denumita popular păştiţă galbenă, imparte acelasi habitat cu „sora” sa, Anemone nemorosa. In pamant are o tulpina subterana din care pornesc tulpinile aeriene ce se termina cu o floare, rar doua sau mai multe. Frunzele se dezvolta direct din rizom, pe tulpina aeriana existand de fapt niste „frunze false”, un involucru format din trei bractee. Este o planta pretentioasa fata de sol, dezvoltandu-se doar pe pamanturi umede dar bine drenate, bogate si foarte fertile. Asadar, daca vreodata veti dori sa va procurati pamant de padure pentru ghivecele voastre, cautati locurile in care creste aceasta planta. Faceti acest lucru pana la inceputul verii, pentru ca apoi planta dispare. Face parte din familia Ranunculaceae.              

Anemone nemorosa - păştiţă albă, floarea-pastelui

 

Anemone nemorosa - pastita alba, floarea-vantului, floarea-pastelui

Anemone nemorosa, denumita popular floarea-pastelui, floarea-vantului, pastita alba, pascuta, face parte tot din familia Ranunculaceae si creste in paduri de foioase, in grupuri mari, de multe ori impreuna cu pastita galbena. Este o planta toxica, ingestia ei dand tulburari gastrointestinale, iar simpla atingere a plantei poate provoca persoanelor mai sensibile eruptii cutanate. Dealtfel, despre aceasta planta am mai scris aici.

 Isopyrum thalictroides, planta cu flori albe denumita popular gainusa sau gainusi, floarea-ciutei sau turita alba, face parte din familia Ranunculaceae si se aseamana doar la flori cu Anemone nemorosa. Tulpina in schimb este mai inalta si ramificata, florile sunt mai mici si mai multe pe aceeasi tulpina. Frunzele au varful rotunjit, spre deosebire de celelalte doua specii care au varful frunzelor ascutit, insa au acelasi aspect palmat. Tot ca si diferenta fata de cele doua anemone de mai sus, aceasta nu prea creste in grupuri, fiind o planta solitara. Si aceasta planta contine alcaloizi. 

 Nu cred ca mai are nevoie de prezentare, totusi, presupunand ca cineva nu-l cunoaste, vi-l prezint: toporasul, Viola odorata pe numele sau latinesc. Este o planta perena ce se inmulteste usor prin stoloni, des intalnita in luminisuri si liziera padurilor. Parfumata si gingasa, este o prezenta obisnuita si in gradini si parcuri.

 

 Gagea lutea, denumita popular ceapa-ciorii sau scanteiuta, este o prezenta obisnuita in padurile de foioase. In engleza i se spune Yellow Star Of Bethlehem. Se recunoaste usor dupa florile mici, galbene, sub forma de steluta si infloreste din martie pana in mai.  In pamant are un bulb comestibil si face parte din familia Liliaceae.

 

 

 Lathyrus vernus face parte din familia leguminoaselor – Leguminosae, mai nou denumita Fabaceae sau Papilionaceae si este inrudita cu mazarichea parfumata/Lathyrus odoratus. Daca va intereseaza, aceeasi planta o veti mai intalni si sub numele de Orobus vernus. Aceste flori sunt cunoscute sub denumirea populara de pupezele. Florile, lipsite de parfum, sunt violet-purpurii la inceput, iar pe masura ce se trec devin albastre. In urma florilor apar pastaile ce contin seminte. Cu putin efort se pot cultiva in gradina sau in vase.

 
14 comentarii

Scris de pe 21 aprilie 2012 în Flora spontana

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,