RSS

Gutui coapte

26 Oct

 
gutui coapte
gutui coapte

Cum sa descrii in  cateva cuvinte imaginea de mai sus? Pentru ca cine stie despre ce-i vorba, intelege totul dintr-o singura privire. Cine nu stie trebuie sa incerce si probabil nu o sa mai aiba nevoie de descrierea mea. Asadar, se ia o gutuie, se spala si se taie in felii subtiri. Trebuie sa mai ai aproape un borcan cu capac si niste zahar. Poti sa folosesti si miere, dar nu o sa mori din 2-3 linguri de zahar. Se coc feliile de gutuie pe plita sau gril si pe masura ce-s gata se pun repede in borcan, presurand deasupra lor putin zahar si punand repede capacul. Aburul degajat de feliile fierbinti va topi zaharul. Mai asteapta cateva minute si gata. Acum poti sa iei capacul si sa tragi in piept aroma gutuilor. Si apoi poti sa le mananci, ca doar de asta le-ai facut.

 Si e toamna, si e seara, si casa miroase a gutui coapte. Nu-s facute pe plita, asa cum ni le facea mama acum treizeci-patruzeci de ani, ci pe gril pe aragaz. Dar au acelasi gust divin si mintea-mi fuge spre toamnele si iernile copilariei. Si-n casa e cald, ca am pornit centrala de 10 zile, si eu imi ridic ochii din tastatura si ma uit pe tavan dupa jocul flacarilor focului din vatra. Si nu-s acolo, si mie mi-e dor sa adorm in camera luminata doar de flacara plapanda a candelei de sub icoana si privind jocul focului pe tavan. Si ceva din toate astea a prins si copilul meu, ca de trei zile ma roaga sa-i coc gutui si acum, dupa ce le-a terminat, ma intreaba daca voiam si eu. Sigur ca nu voiam, eu ma satur cu amintirile si-l trimit la culcare, ca-i tarziu si maine merge iar la scoala.

Si-mi aduc aminte ca gutuile le-am luat sambata pe fuga, la plecare, din gradina fratelui meu, si cum inca e sarbatoarea Sfantului Dumitru ii urez si pe aceasta cale ”La multi ani” mezinului familiei, al carui nume de botez este Dumitru, desi nimeni nu i-a spus vreodata asa.

 
6 comentarii

Scris de pe 26 Octombrie 2011 în Retetele mele

 

Etichete: ,

6 responses to “Gutui coapte

  1. irenadaiana

    26 Octombrie 2011 at 23:42

    hei , chiar m-ai lasat fara cuvinte… gutui coapte si dor de umbre ce nu mai sunt … si dor…

     
    • Constantin

      26 Octombrie 2011 at 23:55

      Umbre… ce dor!? Frumos ai spus, Daiana! Si mie mi-e tare dor!

       
      • irenadaiana

        27 Octombrie 2011 at 0:15

        intotdeauna aromele toamnei starnesc in suflet doruri si melancolii , ascunse bine in restul zilelor , repudiate de multe ori , considerate semn de slabiciune si strivite sub talpa cotidianului anost , toamna revin mai acut ca niciodata , dureros de vii…

         
        • Constantin

          27 Octombrie 2011 at 23:25

          Nici nu credeam ca-s singurul care patesc asta!🙂 Sa-ti mai spun cum pandesc primii fulgi de nea? Dar cate n-as avea de spus!

           
  2. DANI

    27 Octombrie 2011 at 13:07

    Un poem in proza despre gutui si copilaria neuitata … Am citit si-am stat cu ochii deschisi visind la umbrele flacarilor … O sa caut gutui, sa incerc reteta ta . Imi plac retetele necomplicate .
    La multi ani, mezinului ! Sa va traiasca !

     
    • Constantin

      27 Octombrie 2011 at 23:30

      Multumesc, Dani! Sa incerci neaparat asta! Nici nu-i spun reteta ca-i prea mult spus, oricum era un desert dupa care ma dadeam in vant cand eram copil, de aceea nu-i pot uita aroma. Si-mi mai placeau gutuile ramase pe copac si pe care le prindea primul ger.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: