RSS

Gladiola – Gladiolus hybridus

07 Mai

Daca as astepta ca gladiolele sa infloreasca pentru a scrie despre ele, informatiile nu v-ar mai fi de nici un folos in acest an, poate in cel viitor. Asa ca, dat fiind faptul ca zilnic gasesc termeni de cautare care fac referire la gladiole, o sa postez acum, insistand in prima faza pe informatiile de care aveti nevoie in acest moment. Mai exact, o sa va spun cand, cum si unde se planteaza si daca nu va plictisesc o sa va spun si cum sa o ingrijiti pentru a avea parte de cele mai frumoase flori.

Se cuvine, la inceput, sa spun ca gladiola din cultura se numeste Gladiolus hybridus, face parte din familia Iridaceae iar stramosii sai erau originari din Africa centrala si de sud si din sudul Europei. Gladiola se inmulteste prin tuberobulbi, asadar vorbim despre inmultire vegetativa. 

Ce este inmultirea vegetativa? S-ar putea sa spuneti ca nu va intereseaza. Gresit, as raspunde eu! Asta, daca nu cumva sunteti dispusi sa va cumparati in fiecare an materialul saditor, si aici nu ma refer doar la gladiole, sau sa ramaneti cu acelasi numar de plante. Asadar, inmultirea vegetativa este metoda prin care se inmultesc multe specii de plante, specii care au insusirea ca unele parti sau fragmente de planta, asa cum sunt bulbii, tuberobulbii, rizomii, radacinile, drajonii, lastarii, tulpinile sau frunzele sa formeze radacini, in conditii propice de mediu. In acest fel sunt reproduse fidel caracterele ereditare ale plantei mama. Exista si dezavantaje in folosirea acestei metode: numarul de descendenti este mai mic, urmasii sunt mai sensibili la anumite boli si in conditii de ingrijire nu tocmai corecte, acesti urmasi pot degenera in timp.

Si revenim la inmultirea gladiolei. Tuberobulbul nu este altceva decat o tulpina metamorfozata, adaptata pentru stocarea substantelor de rezerva si pe suprafata lui se afla mugurii (uneori doar unul, alteori mai multi) din care se vor dezvolta frunzele si tulpinile florifere. Are diverse marimi si este invelit in niste membrane protectoare. Traieste doar un an, timp in care ne da flori si urmasi. Noul tuberobulb se formeaza prin ingrosarea tulpinii chiar deasupra vechiului tuberobulb. Fiecare nou tuberobulb va fi insotit de o multime de tuberobulbili de dimensiuni mult mai mici. Si acestia trebuie adunati toamna, pentru ca dupa 1 sau 2 ani de cultivare, vor fi apti pentru a inflori. Tuberobulbii de gladiola nu rezista la frig, asa ca in fiecare toamna vor fi scosi si pusi la pastrare pana in primavara, in beciuri, magazii sau orice spatiu unde puteti asigura o temperatura mai mare de 0 grade C dar mai mica de 10 grade C si o umiditate cat de cat constanta. Peste aceasta temperatura riscati ca tuberobulbii sa incolteasca.

Tuberobulbii si tuberobulbilii de gladiola se planteaza atunci cand in sol temperatura ajunge la 10 grade C iar temperatura aerului este de 16-18 grade Celsius. Asta se poate intampla si la sfarsit de martie dar si la inceputul lunii mai. Asa ca data plantarii depinde de an, in primaverile mai timpurii o sa-i plantati mai devreme, in anii mai frigurosi veti planta tuberobulbii mai tarziu. Asa ca puteti sa-i plantati si mai devreme, dar daca nu este destul de cald tuberobulbii nu vor incolti, riscand sa fie atacati de diversi agenti patogeni. In functie de zona unde locuiti, cred ca a doua jumatate a lunii aprilie este o perioada potrivita.

Gladiola este o planta iubitoare de soare. Se dezvolta bine in orice pamant bun de gradina, ingrasat cu gunoi de grajd bine descompus. Nu alegeti ca loc de plantare un teren compact, rece sau umed, unde apa balteste. Gasiti un teren fertil si permeabil, cu expozitie in plin soare, caci la semiumbra sau la umbra florile sunt de calitate inferioara sau lipsesc cu desavarsire.

Tuberobulbii se curata de foitele uscate care ii acopera si se planteaza la o adancime de 8-10 cm, pe randuri  sau in grupuri de cateva plante, pastrand o distanta de 10-15 cm intre tuberobulbi. Sau aplicati o alta metoda folosita la masurarea distantei de plantare dintre bulbi, o metoda ce da rezultate si care suna cam asa: unul da, doi nu.

Lucrarile de intretinere pe durata perioadei de vegetatie constau in: afanarea solului (periodic), indepartarea buruienilor, fertilizare o data sau de doua ori pe luna, mulcirea solului, udari repetate, rar dar abundent (pana la aparitia florilor se poate uda prin aspersiune, dupa aceea numai pe sol). Toate aceste lucrari se fac nu doar pentru a obtine inflorescente bogate ci si pentru formarea si dezvoltarea noilor tuberobulbi.

Mai trebuie sa stiti ca, in cazul in care taiati florile, trebuie sa lasati pe planta cel putin 2 frunze, pentru ca dezvoltarea tuberobulbilor continua si dupa trecerea florilor. Semnul ca tuberobulbii s-au maturizat este dat de frunzele care se ingalbenesc. Prin octombrie scoateti tuberobulbii din pamant, uscati-i, sortati-i pe categorii si duceti-i la adapost. Nu-i uitati noaptea afara descoperiti, orice inghet ii poate distruge.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 7 Mai 2011 în In gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: