RSS

Martisoare la Bojdeuca…

01 Mar

…. si o multime de vizitatori. Asta ma asteptam sa gasesc astazi la Bojdeuca lui Ion Creanga din Ţicău. Pentru ca astazi ar fi trebuit sa-l aniversam pe Ion Creanga, marele nostru povestitor, de la a carui nastere se implinesc 174 de ani. E drept ca vremea nu te prea imbia la plimbare, dimineata a nins la Iasi si era si foarte frig. Sau, s-o fi gandit lumea ca poate nu e azi ziua lui Creanga, desi autorul insusi afirma ca s-a nascut la 1 martie 1837, luand de buna cealalta varianta care spune ca s-ar fi nascut la 10 iunie 1839. Cert este ca, cel putin pe la ora 11 cand am ajuns eu acolo, in curtea bojdeucii eram aproape doi: eu si o mâţă roscata, pe care o puteti vedea in fotografie. Pe usa era pus lacatul, insa, pe o foaie pusa intr-un geam, angajatii anuntau ca pot fi gasiti, in cladirea noua de alaturi, de catre cei ce doresc sa viziteze bojdeuca. Nu i-am mai deranjat, stiu interiorul bojdeucii pe de rost. La fel cum stiu fragmente intregi din opera lui Creanga. Nu le reprosez nimic angajatilor desi nu inteleg de ce nu au organizat ceva in aceasta zi. Ceva cu si pentru copii, caci pentru ei a scris si Creanga. Si tot pentru ei a fost si dascal. Da, am auzit, vag, de Festivalul international de literatura pentru copii „Ion Creanga”, insa nu stiu cat se adreseaza aceasta manifestare publicului larg. 

Fac niste fotografii, dezamagit ma mai uit si din poarta in urma, spre casuta din vale si pornesc pe strada Sarariei, spre Manastirea Golia unde stiam ca se redeschide publicului, Casa Ion Creanga, o casa din curtea manastirii, in care a locuit Creanga intre 1866 si 1871, pe vremea cat a fost diacon la Golia. Si ce sa vezi? Casuta era la locul ei, la fel de inchisa ca si bojdeuca. Nici tipenie de om in curtea manastirii, doar niste ciori, probabil urmasele celor dupa care tragea Creanga cu pusca, se invarteau de zor pe deasupra curtii. Ajuns acasa citesc despre faptul ca „Inaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu reprezentantii autoritatilor locale din Iasi au fost primii vizitatori ai … ” Eu as zice ca au fost primii, singurii si ultimii, cel putin pe ziua de astazi. Asadar, au redeschis casa doar ca sa o inchida inapoi. Si ca totul sa fie in aceeasi nota, nici in turnul manastirii, unde cica ar fi organizata o expozitie dedicata aceluiasi autor, nu se putea urca. Nici macar nu aveai pe cine sa intrebi, desi exista (asa am auzit) un centru de informare turistica in cadrul acestui ansamblu de monumente. E drept ca la un moment dat am zarit doua bucatarese, cred, carand niste oale undeva in laterala Casei Creanga, intr-o alta cladire, dar cum sa le intreb pe ele? Unde mai pui ca erau si tare grabite. Sau mi s-o fi parut mie, de foame. Halal organizare! Bravo!

 
16 comentarii

Scris de pe 1 Martie 2011 în Din Iaşi, Oamenii locului, Sarbatori

 

Etichete: , , , , ,

16 responses to “Martisoare la Bojdeuca…

  1. victoriacus

    2 Martie 2011 at 10:35

    si uite-asa se pierd adevaratele valori.Ca romanilor le este prea frig si prea lene sa isi faca treaba.Tara asta ar trebui sa fie plina ochi non-stop de turisti😦 Cum sa nu te-apuce nervii?

     
    • Constantin

      2 Martie 2011 at 22:34

      Culmea e ca avem si locuri unde putem merge, dar preferam destinatii exotice pentru sejururi. Si nervii m-au apucat nu pentru ca nu vin turisti in Iasi, la urma urmei sunt convins ca romanii nu dau nici 2 lei pe o vacanta in Iasi. Dar cand e vorba de simboluri nationale, caci asta este bojdeuca lui Creanga (sau ar trebui sa fie), altfel cred ca ar trebui sa stea lucrurile.

       
      • victoriacus

        2 Martie 2011 at 22:41

        Ai dreptate.Sotul meu imi spunea de sarbatori ca ar vrea sa facem si noi macar un concediu in Grecia sau in alta tara.Crede-ma ca nu am fost prea incantata.Eu prefer sa merg in statiunile noastre.Una de care m-am indragostit este Olanesti.As merge acolo si de 2 ori pe an.Mai ales de cand au reconstruit-o practic.
        Si,drept sa iti spun,mi-e tare dor sa vin in Iasi.Poate reusim la anul.Am si rude acolo,asa ca nu ducem lipsa de cazare:)

         
  2. irenadaiana

    2 Martie 2011 at 13:10

    Nu te-ai prins Constantin! Memoria lui Creanga se „cinstea” probabil de preacuviosii impreuna cu autoritatile acolo unde se duceau bucataresele.

     
    • Constantin

      2 Martie 2011 at 22:41

      Ca il cinsteau, sau „se cinsteau”, e problema lor. Problema mea e de ce nu se popularizeaza astfel de actiuni. Mai ales ca manastirea Golia tocmai a trecut printr-un amplu proces de renovare, pe fonduri europene daca nu ma insel si a fost resfintita cu mare pompa, prin octombrie, in prezenta ministrului Udrea. Cu scopul de a fi redata circuitului turistic. Si ei gasesc de cuviinta sa faca un afis pe o coala A4 pe care il lipesc pe zidul manastirii. Si a mai scris cateva randuri un ziar local.

       
  3. balaurdegradina

    2 Martie 2011 at 16:03

    La prima mea iesire mai „vestica”, in Viena, in parcarea din fata Schönbrunn-ului am fost foarte placut impresionata de numarul mare de autocare cu elevi „indigeni”, veniti sa-si cunoasca cat mai pe viu istoria. Si mi-am adus aminte ca singura incursiune istorica facuta cu scoala in cariera mea de elev a fost la Bojdeuca.
    Acuma las la o parte implicatiile istorice, filozofice si sociale ale intamplarii de a te fi nascut pe locul unde a fost nu cu mult in urma o capitala sau o margine de imperiu, probabilitatea de a vizita acum palate sau bojdeuci, da’ nu pot sa nu-mi amintesc ca la momentul copilariei mele erau inghesuit parcate mai multe autocare si, fiind mai multe grupuri, am stat multisor sa asteptam sa ne vina randul sa vizitam.
    Acuma de ce-ai fost doar tu si-o pisica in batatura bojdeucii? Ion Creanga n-a fost un personaj comunist care trebuie exclus din istoria invatata la scoala. Cine oare nu-si mai face treaba: profesorii care ar trebui sa organizeze excursiile, angajatii muzeelor care organizeaza da’ nu popularizeaza, copiii ca… ?

     
    • Constantin

      2 Martie 2011 at 22:59

      Pai daca as sti, crezi ca nu ti-as spune? Insa eu am facut aici referire doar la ziua de ieri, caci altfel, diverse surse spun ca Bojdeuca e vizitata anual de cateva zeci de mii de turisti (intre 35000 si 50000), fiind cel mai vizitat muzeu din Iasi si una dintre cele mai vizitate case memoriale din tara. De ce nu era nimeni acolo ieri, n-as putea sa-ti spun. Probabil ca explicatia sta undeva in conjugarea tuturor cauzelor enumerate de tine. Si poate ca ar mai fi: indolenta, lenea, snobismul, scaderea apetentei pentru lectura, lipsa sentimentului de apartenenta la spatiul, simbolurile si valorile traditionale. Si cu siguranta mai sunt si alte motive care imi scapa acum.

       
  4. Elisa

    2 Martie 2011 at 20:32

    Ce romantic este asa fara lume! Ador sa vizitez ceva important, un muzeu, o expozitie, o catedrala, o manastire, etc. si sa nu fie lume chiar deloc. In astfel de momente vreau sa fiu doar eu cu sentimente, ganduri, emotii si…amintiri. Neperturbata de larma, de foiala, de zgomote. In asemenea momente doar cu inca cineva apropiat as vrea sa fiu. Tu ai avut mare noroc si ca sa trec pe gluma….te asteptai sa fie si mici si bere? 😀

     
    • Constantin

      2 Martie 2011 at 23:13

      Elisa, nu stiu cum sa-ti explic mai bine ceea ce simt eu cand merg la bojdeuca. Nu mai stiu de cate ori am fost acolo, insa mereu mi se intampla la fel. Indiferent daca sunt singur sau e puhoi de lume. De cum dai cu ochii de casuta asta, te cuprinde asa un sentiment de liniste si-ti trec prin minte toate pataniile copilului din „Amintiri”. Mai apoi, dand cu ochii de spatiul in care a locuit Creanga si de lucrurile care i-au apartinut te gandesti la viata adultului Creanga, cu toate incercarile sale. Treci dintr-o camera in alta si te astepti sa dai cu ochii de batranul Creanga care incepe a-ti spune povesti. Iesi pe cerdac si cauti sa-i gasesti pe Creanga si pe Eminescu, stand la taclale asa cum au facut-o deseori in perioada in care Eminescu a fost gazduit in bojdeuca. Si prin curte te astepti s-o vezi pe Tinca Vartic, fugarind vreo oratanie pe care s-o puna la ceaun. Tot ceea ce stii despre viata si opera lui Creanga, ai ocazia sa reinvii, doar aici, cu puterea mintii. Si nu as vrea mici, daca tot ai pomenit de asta, cred ca as vrea un pui cu usturoi la ceaun.🙂 Crede-ma, e mai bine ca nu se dau mici, chiar ma mir ca nimeni nu a deschis vreo dugheana pe acolo.

       
  5. Alexandra

    2 Martie 2011 at 20:55

    Daca ar fi fost Ziua portilor deschise acasa la Columbeanu, sau la Bianca lu’ Bote, sa vezi cata lume s-ar fi sdunat! Dar asa, Creanga n-are nimic picant ( ba are, stai ca mi-am adus aminte, dar, in fine, e doar o poveste…), deci tot mai bun e un tabloid, un OTV, ceva dinamic.
    Generatia noastra se duce, incet-incet, Constantin, asta este, vin alte generatii, cu alta scara a valorilor. Probabil Creanga si multi altii ca el, peste cativa zeci de ani vor fi uitati cu totul, iar in locul bojdeucii spre exemplu va trona un palat tiganesc!😀
    Fii vesel, vine primavara!🙂

     
    • Constantin

      2 Martie 2011 at 23:25

      Doamne fereste! Sper sa nu se intample vreodata asa ceva, ar fi mare pacat. Desi, la cum merg lucrurile in tara asta, nimic nu ma mai mira. Uite, nu ma mira nici macar faptul ca mai multi tineri stiau ca ieri s-a nascut Justin Bieber. Nu stii cine-i? Nu-i problema, nici ei nu stiau cine-i Creanga. Povestea lui Creanga, s-ar putea sa fie in curand de foarte mare actualitate. La cum stau lucrurile in agricultura noastra distrusa, n-ar fi exclus sa semeni una si sa iasa fix altceva. Si asa zici? Generatia noastra? Mai, tu chiar vrei sa ma faci sa ma simt batran? Si dupa asta sa mai fiu si vesel? Bine, hai ca incerc, mai ales ca zici ca vine primavara. Ia sa ma duc sa vad, ca parca se aude ceva pe strada, n-o fi ea?🙂

       
  6. gabriela

    5 Martie 2011 at 20:54

    Casa povestilor lui Creanga era incuiata. De ziua lui, scriitorul a fost ascuns in tacere, de indolenta si nepasarea celor care trebuiau sa se ocupe de micul muzeu si de memoria scriitorului. Daca i-am fi intrebat, sigur s-au fi plans de bani si de salarii. Nu au nici o fel de determinare ca statul nu ii plateste iar ei, si asa simt ca fac prea mult. Asta e scuza lor. Asta inseamna sa pui oameni in locurile nepotrivite. Imi amintesc cand, inainte de ’89 se organizau aniversari in scoli si in locurile care aveau legatura cu scriitori sau oamenii de cultura. Acum, totul se pierde, incet in fum. Uitarea se asterne iar pseudointelectualii nostrii se irosesc in lamentari. Povestile lui Creanga vor fi si ele invinse de problemele sindicalistilor din invatamant. De unde sa invete generatiile urmatoare Povestea Lenei si despre posmagii inmuiati, despre caprele Irinucai, despre pupaza din tei ori cum e vara, la furat de cirese si alte povesti care ne-au luminat sufletul copilariei?

     
    • Constantin

      8 Martie 2011 at 0:43

      Nu-i asa ca-i trist? Oare incotro mergem? Ce copii crestem, cum ii crestem sau cum sa-i crestem?

       
  7. eumiealmeu

    18 Martie 2011 at 21:21

    îmi e dor de bojdeucă… îmi e tare dor. era atât de plăcut să stau pe prispa aceea… uite că am o idee pentru concediul de la vară…. mulţumesc.🙂

     
  8. Constantin

    18 Martie 2011 at 22:04

    Stiai ca, acolo, pe prispa aceea, privind ciobanii de pe dealul Şorogari, a scris Eminescu „Sara pe deal”. E mai frumos vara la bojdeuca, iarna e…frig si cam pustiu.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: