RSS

Tiramisu

10 Ian

Dragelor, dragilor, hai ca m-am dat naibii! Mai am putin si transform blogul asta intr-unul de arta culinara , plus fotografii. Postez acum reteta de tiramisu pentru ca tot sunt in zona asta a gastronomiei italiene, desi retete italiene o sa mai postez si cu alta ocazie. Si nici nu se cuvine ca altii sa faca tiramisu de patru ori in doua saptamani si eu niciodata. Glumesc desigur, nu e prima oara cand fac minunatia asta, dar pana acum n-am postat-o fiindca nu aveam blog si dupa ce-am avut am uitat sa fac fotografii, asa ca azi i-a venit randul. Inainte de toate trebuie sa spun ca, de data asta, contributia mea s-a limitat la a face fotografii si a degusta (asta pana cand m-am apucat serios de mancat). Adevarul este ca e si greu sa-i rezisti acestei prajituri, mai ales a doua zi, bine racita, caci atunci este tiramisu „maturat” si capabil sa-ti excite pana la ultima papila gustativa.

Hai ca am luat-o pe aratura, sa trecem la ingrediente: 4 galbenusuri, 3 albusuri, 2 linguri de zahar pudra, 60 ml de lapte, 250 g mascarpone, 250 g piscoturi, 350 ml cafea usor indulcita, cacao pentru pudrat.

Se freaca galbenusurile cu zaharul, intr-un vas pe baie de aburi, pana cand se topeste zaharul. Apoi se adauga laptele si se amesteca in continuare pana cand obtineti o pasta cremoasa care se lasa la racit. Pana se raceste crema asta, bateti albusurile spuma cu un varf de cutit de sare. Peste crema racita se adauga mascarpone amestecand mereu si albusurile batute spuma. Nu se folosesc esente. In cafeaua preparata si racita scufundati rapid piscoturile, unul cate unul, si le asezati intr-un vas dreptunghiular, mai mult lat decat inalt, pe fundul caruia ati asezat deja un strat de crema.

 

Peste fiecare rand de piscoturi puneti crema si terminati cu crema. Ornati cu cacao data prin sita. Acoperiti vasul cu folie si dati la rece. E mai bun consumat rece, a doua zi.  Pofta buna!

P.S. Daca aveti, in cafeaua preparata puteti adauga, pentru aroma, un pic de lichior Gran Marnier, un lichior obtinut din coniac si coaja de portocale amare. Eu nu am gasit pe la noi, dar in Italia se foloseste.

 
9 comentarii

Scris de pe 10 Ianuarie 2011 în Retetele mele

 

Etichete: , , ,

9 responses to “Tiramisu

  1. Alexandra

    10 Ianuarie 2011 at 19:03

    Yammi!! Am citit si am tot citit si ma intrebam unde-i alcoolul! Alcoolul, Constantin. Pana la urma l-am gasit.😀 Merge si coniac Metaxa, trust me!😀

     
  2. Constantin

    10 Ianuarie 2011 at 20:10

    Mai, l-am pus la urma, l-am ascuns si tot ai dat de el.🙂 Da-i cu ce-ti place, sau cu ce ai la indemana!🙂 Hai noroc!

     
  3. Alexandra

    10 Ianuarie 2011 at 20:38

    Hai sa traiesti!
    Sambata ( re) fac lasagna!😀

     
  4. victoriacus

    10 Ianuarie 2011 at 20:49

    vaaaaai,ce-mi faceti voi mie :))
    voi,adica tu si Alexandra.🙂
    Pai e frumos din partea voastra?Cand eu mananc iaurt cu musli care,in paranteza fie spus, imi place de lesin,voi sa ma imbiati tocmai cu prajitura mea preferata? offf :))
    Dar tot iaurt cu musli mananc🙂

     
    • Constantin

      10 Ianuarie 2011 at 22:45

      Asa, asa! Fii barbata, tine-te tare, Victoria!🙂

       
      • victoriacus

        10 Ianuarie 2011 at 22:46

        🙂🙂🙂

         
  5. Tina T

    18 Ianuarie 2011 at 0:34

    Am facut prajitura .
    URAAAAA !
    Dupa ore in sir de asteptare sa se intareasca putin la frigider, (cam vreo trei) am stat minute in sir sa ma uit la ei cum mananca…crede-ma, a facut toti banii.
    De vorbit, rar se-ntampla sa deschida vreunul gura pentru altceva decat pentru a mai introduce o lingurita si a mai scoate niste sunete pe care, imi este imposibil sa le descriu, sa le redau.
    Si cum copilul nostru, este stapanul nostru, nu puteam sa nu-i pun si la pachet, nu, adica, sa-i pun vasul de Yena, iar eu, nu stiu daca am inteles ceva din tot Tiramisu, pe care l-am facut.
    Lasand gluma la o parte, nu pot sa spun cum si cat m-au laudat…n-ar fi decent din partea mea.
    Cu toate ca nu am avut bien sur, lichiorul recomandat de tine, am pus un lichior mocca,
    le-a placut, dar ce nu le place lor, sunt ca omizile…
    Se pare ca foarte curand, va trebui sa fac altul, ca sa simt si eu gustul si sa-mi fac o parere.
    Multam frumos de reteta !

     
    • Constantin

      18 Ianuarie 2011 at 21:00

      Cu placere, Tina! Mai fa reteta intr-o seara, eventual cand stii ca a doua zi dimineata esti acasa, uita vasul in frigider peste noapte si dimineata delecteaza-te cu o portie. Am zis o portie, nu cumva sa-ti treaca prin cap sa mananci direct din vas, te asigur ca n-o sa stii cand sa te opresti. E verificata chestia asta de mine. 🙂

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: