RSS

O mână de ajutor…

14 Dec

          Nu aveam de gand sa scriu despre ce va urma si nici nu as fi facut-o in alte conditii, dar imboldul a venit din doua directii: de la Daiana, care mi-a remarcat lipsa de pe blog si de la Alexandra care, saptamana trecuta, pornise o discutie despre faptele bune pe care le-am facut sau nu. Asadar, sambata pe la 12 m-a sunat T… , rugandu-ma sa trec pe la ea pentru ca are nevoie de ajutor. T… ne este prietena si ne-a fost vecina, are un baiat de-o seama cu al nostru si acum cativa ani s-a mutat intr-un apartament cu 3 camere, la 5 minute de noi. La telefon nu am inteles mare lucru, nu stia nici ea cu ce sa o ajut, stia insa ca era la ananghie. Vineri seara tocmai terminase curatenia in casa, pusese covoarele pe jos si sambata cand s-a trezit a gasit baia, holurile si sufrageria inundate. Cand am ajuns eu, reusise sa stranga apa, expediase covoarele la spalatorie dar nu stia ce sa faca mai departe. Cineva ii spusese sa astepte sa se usuce parchetul. Avea parchet laminat si deja se vedea cum incepuse sa se umfle, apa se infiltrase printre folie si parchet. Impreuna cu un alt prieten am inceput sa scoatem placile din sufragerie, sa vedem pana unde este afectat parchetul. Nu aveai ce recupera, apa ajunsese pana la usa spre balcon. Asa ca l-am dat pe tot afara. Pe hol era clar ca situatia e la fel de rea. Ca sa fie si mai complicat, pe unul din holuri avea doua dulapuri imense de la Lem’s, care fusesera asamblate acolo pe loc, deci nu puteam sa le mutam decat de la perete in fata si inapoi ca sa poti circula. Pe la 15 cumparasem deja parchet nou si la 21 sufrageria era ca si noua. Am mai pus parchet si altadata asa ca nu mi-a fost chiar greu, dar daca cineva mi-ar fi spus ca intr-o dupa-amiaza o sa termin o camera, destul de mare dealtfel si mobilata pe deasupra, nu as fi crezut. Se vede ca cineva acolo sus o iubeste, desi o mai trage de maneca uneori. Aseara am terminat si holurile, i-am pus dulapurile pe pozitie, ei ramanandu-i doar sa-si aseze din nou lucrurile la loc. In total au fost 30 de mp de parchet, plus folie, plinte, colturi, capete, imbinari, holtzsuruburi, praguri, o cheltuiala destul de importanta oricand, cu atat mai mult acum inainte de sarbatori. Si daca am spus ca e vorba de o mana de ajutor, apoi ajutor a fost. Aseara am reusit sa-mi strang sculele inainte ca ea sa-si gaseasca portofelul. Stiam ca nu vrea sa ramana datoare dar nici eu nu aveam de gand sa primesc bani pentru ce-am facut. N-am cautat patania asta cu tot dinadinsul, m-as fi lipsit cu placere de ea dar, daca tot s-a intamplat, ma bucur ca am putut sa o ajut pe T…. Si dupa toata oboseala ei, aseara parca era mai senina. Si m-am bucurat sa o vad zambind, asta a fost rasplata mea.

       Asta e locul faptei, asa cum arata el inainte de accident. Cu ocazia asta, in sufragerie am cumparat un parchet mai inchis la culoare. Cand voi avea fotografii noi o sa le postez.

 
9 comentarii

Scris de pe 14 Decembrie 2010 în Uncategorized

 

Etichete: ,

9 responses to “O mână de ajutor…

  1. Elisa

    14 Decembrie 2010 at 18:25

    Foarte frumos! Sunt sigura ca T se va revansa desi, de obicei, raspunsul vine dintr-o alta parte.
    Constantin, va doresc un Craciun Fericit in familia voastra intregita! Golurile pe mine ma sufoca 😦

     
  2. victoriacus

    14 Decembrie 2010 at 18:28

    Felicitari.Si pentru ajutorul oferit si pentru timpul record🙂
    Plus ca ai fost un adevarat prieten.M-ai facut sa imi amintesc de anul 2007 cand eram insarcinata cu David iar sotul meu Marius era in Irak.Atunci l-a rugat sotul meu pe nasul nostru de cununie(si de botez al lui David),prieten si de 20 de ani,sa mai treaca pe la mine sa ma ajute cu ce aveam nevoie.De adus niste baxuri cu apa plata din cand in cand,sa fie cu mine cand mi-au intrat in casa cei care au montat aerul conditionat…..chestii din astea.
    Abia daca l-am vazut de 3 ori in aproape 7 luni,si atunci cu multe insistente si sunat chiar de Marius tocmai din Irak.
    Cu alte cuvinte,prietenii adevarati,la nevoie se cunosc.
    Felicitari ca stii sa fii un asemenea prieten.

     
    • Constantin

      14 Decembrie 2010 at 19:27

      Multumesc, Victoria! Fac si eu cat pot. Dar e trist ceea ce spui tu. Din fericire e bine ca putem sa ne triem prietenii si pe parcurs.

       
  3. Constantin

    14 Decembrie 2010 at 18:38

    Elisa, bine ai revenit printre noi! Stiu cat ti-e de greu, cel putin incerc sa inteleg caci de trecut n-am trecut inca prin toate astea. Lasa, incet-incet o sa te reobisnuiesti, e si lipsa asta de activitate acum iarna, nu o sa te faca asta sa te simti mai bine dar sa stii ca nici pe noi nu ne incanta perioada asta. Multumim de urari dar sper ca mai treci pana de Craciun pe la noi.🙂 Nu esti singura, Elisa! Noi toti suntem alaturi de tine, ai atatia prieteni care abia asteapta sa-ti sara in ajutor. Ii spuneam si Tinei, caci asa se numeste prietena noastra: multumeste lui Dumnezeu ca ai avut la cine sa suni si cine sa-ti sara in ajutor. Cat ai prieteni, nu esti singur, niciodata. O seara buna iti dorim!

     
  4. Alexandra

    14 Decembrie 2010 at 20:10

    Si macar are un zambet frumos vecina?

     
  5. Alexandra

    14 Decembrie 2010 at 20:34

    Aha, cand vrei sa te eschivezi, se raspunde tot cu o intrebare. Si o mai cheama si Tina, hehe! Dupa cum vezi, nu-mi scapa nimic!

     
  6. balaurdegradina

    14 Decembrie 2010 at 20:38

    Cred ca asta e esenta prieteniei. Sa fii acolo cand e intr-adevar nevoie de ajutorul tau.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: