RSS

Dulceata de pere

13 Aug

Cum-necum, anul acesta s-au facut perele. Mai mici decat de obicei, dar au fost multe si cu toata seceta asta au apucat sa se coaca. Si pentru ca sambata am fost la tara, ocazie cu care am vazut ca perele devenisera o atractie irezistibila pentru viespi si grauri, inainte de a pleca am hotarat sa culeg cat pot din ele. Si pentru ca trebuia sa fac ceva din ele am hotarat initial ca o sa fac compot pentru iarna. Numai ca oadata ajuns acasa am vazut ca unele erau mai coapte si pentru compot nu ar fi fost bune. Asa ca am facut dulceata. Dulceata asta o facea si mama cand eram copii, numai ca ea facea dintr-un singur soi, niste pere nu prea mari insa parfumate, pe care le stiu drept busuioace. Am facut si eu din astea saptamana trecuta, insa astea de azi sunt alt soi – noi le spunem clapse si chiar s-ar putea sa fie Favorita lui Clap, dar n-as baga mana in foc. Oricum e un par batran, are peste 50 de ani si a fost plantat de tatal meu atunci cand s-a casatorit.

Daca n-ati mai facut niciodata dulceata de pere si va bate un gand, trebuie sa procedati in felul urmator: curatati perele de coaja si le puneti imediat intr-un vas cu apa, altfel oxideaza. Apoi taiati perele in doua si indepartati casuta cu seminte si codita. Urmeaza dupa aceea tocatul, le veti taia in cubulete potrivit de mari. Puneti perele in vasul in care veti fierbe dulceata, adaugati zaharul, amestecati putin cele doua ingrediente si puneti pe foc iute. O sa cam amestecati in vas pentru ca la inceput face spuma si se umfla dand afara din vas. Perele contin pectina, asa ca nu e nevoie sa folositi zahar cu pectina sau alte chestii gen Gelfix sau ceva asemanator. Fierbeti pana cand amestecand in dulceata aceasta incepe sa “pufneasca”. O sa vedeti ca la un moment dat la suprafata dulcetei nu mai apare spuma ci doar niste margele mari de sirop. Cam ala e momentul cand dulceata e gata. Nu trebuie sa fie prea scazuta, pentru ca atunci cand se raceste se va mai intari. Pentru siguranta, daca nu sunteti siguri daca dulceata e gata, va sfatuiesc sa o trageti mai din timp de pe foc si sa puneti 2-3 linguri intr-un bol pe care il bagati la congelator. Dupa cateva minute verificati si daca vi se pare ca dulceata nu e legata o mai puneti cateva minute pe foc. Acest lucru e valabil dealtfel pentru toate dulceturile. E mai simplu sa verifici, sa nu fie gata si sa o mai fierbi putin decat sa constati ca ai facut-o guma. Pragul asta dintre o dulceata inca nelegata si una facuta prea mult e foarte mic, asa ca va recomand sa fiti foarte atenti catre finalul pregatirii oricarei dulceti.

Cantitatile sigur ca nu-s fixe, fiecare face din cate fructe are. Insa orientativ va spun ca eu a folosit 2,250 kg de pere (cantarite la final, dupa ce au fost tocate) si 1,250 kg zahar. Perele sunt dulci, poate ca mancandu-le nu vi se pare, dar nu au nevoie de foarte mult zahar. La busuioace de exemplu am folosit mai mult zahar decat azi si dulceata a iesit prea dulce. Asadar la cantitatile de astazi timpul de fierbere (de cand am pus vasul pe foc si pana la final) a fost de 40 minute. Daca veti proceda asa ca mine, cu aceleasi cantitati si cu foc iute, nici nu mai e nevoie sa verificati dulceata, va garantez eu ca dupa 40 de minute e gata. Daca modificati cantitatile sigur ca timpul va fi altul. Pastrati insa proportia de zahar si spre finalul fierberii adaugati zeama de la jumatate de lamaie, o sa vedeti ca siropul se subtiaza in acest moment dar revine repede la starea initiala.

Spor la treaba si succes! 

 
20 comentarii

Posted by pe 13 august 2012 în Retetele mele

 

Etichete: , ,

20 responses to “Dulceata de pere

  1. Simona

    13 august 2012 at 23:05

    Ce pofta mi-ai facut cu dulceata
    Arata foarte bine !
    Felicitari!

     
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:33

      Multumesc, Simona! Nu doar ca arata bine, dar e si gustoasa.

       
  2. greenzonelife

    13 august 2012 at 23:56

    Toti am dat-o pe dulceturi :) Se vede ca vine toamna, punem “vara” in borcane pentru la iarna.

     
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:35

      Vai, ce-mi place cum ai spus-o! Chiar asa e, punem aromele verii la pastrare pentru iarna ce va veni.

       
  3. Dana

    14 august 2012 at 05:50

    Oh, sunt aromate? sunt delicioase nu-i asa? Recolte bogate … si-n gradina si in viata! :)

     
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:37

      Multumesc, Dana! Partea proasta e ca in afara de fructe nu s-a facut mai nimic. An greu, seceta si-a pus amprenta peste aproape intreaga tara, dar in Moldova iti spun cu siguranta ca e jale mare.

       
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:39

      Da, busuioacele sunt parfumate, cred ca sunt singurele pere care au un miros distinct, nu ma refer la mirosul de para ci au un parfum al lor, mi-e greu sa-l descriu.

       
  4. T. Elena

    16 august 2012 at 10:07

    Sunt atat de sugestive fotografiile si comentariile incat mi-ai starnit receptorii gustativi si olfactivi. Felicitari!
    Elena

     
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:40

      Multumesc! Nu a fost chiar asa de greu sa postezi un comentariu, nu-i asa? :)

       
  5. Guesswho

    17 august 2012 at 17:27

    Un articol cu fotografii pe masura, adica de nota 10!
    Da` cu pofta mea cum ramane? Ca sunt o pofticioasa si cand vad pozele astea, ma ia cu rau….Perele tale m-au dus cu gandul in copilarie; copil fiind, imi petreceam verile la bunici, intr-un sat pe malul Prutului. Aveau in gradina 2 peri: doi claps (asa le spuneau ei) si unul care facea pere busuioace. Faceam cura de fructe si legume cat stateam acolo, de trasnai nu mai vorbesc, cata frunza si iarba, ii disperam pe bietii bunici ….ce vremuri!
    Ma duc sa-mi termin salata de vinete cu maioneza, poate uit ce-am vazut aici. Daca nu reusesc, parca vad ca ma scoate pofta din casa si ma plimba pana la piata! :D

     
    • Constantin

      23 august 2012 at 20:55

      Ca sa vezi coincidenta. Nu cred ca ai apucat sa citesti tot de pe blog, dar intr-un comentariu am spus ca si eu am crescut undeva pe malul Prutului si desi locuiesc de multi ani in Iasi, locului in care am crescut ii spun si astazi “acasa”. Prutul, Jijia, Prutetul si toate baltile din jur nu mai prezentau secrete pentru mine, le cunosteam asa de bine incat la 3 ani am plecat singur la “prins peste”. Ghinionul meu a fost ca satul fiind mic fiecare cunostea pe fiecare, asa ca o fina de-a parintilor mei m-a recunoscut si fara multe comentarii m-a dus inapoi acasa. Asa ca, daca tu faceai prostii in doar trei luni, inchipuie-ti cam cate faceam eu intr-un an intreg.

       
  6. Guesswho

    28 august 2012 at 15:58

    N-am citit tot blogul ca n-am avut cand, dar il rasfoiesc printre timp, ca acum, cu o cafea alaturi. Frumoase amintiri. Mie tare mult imi lipseste locul acela, bunicii mei s-au stins anul trecut si a ramas casa, dar e nelocuita. Nu mai are acelasi farmec locul fara ei, parca ii vad cand auzeau masina cum ieseau in curte, doi batranei simpli, dar cu inimile asa deschise si curate….si aerul de acolo, era atat de curat. Nici nu avea cum sa fie altfel cu atata padure in apropiere…ma napadesc amintirile…
    Dulceata de pere n-am facut, dar vreau sa fac de gutui, imi place nespus parfumul lor.

     
    • Constantin

      16 septembrie 2012 at 16:00

      Da, omul sfinteste locul. Dar cu niste oameni potriviti, locul poate sa reinvie.

       
  7. irina

    17 septembrie 2012 at 20:37

    mai trebuie sterilizate borcanele in cuptor cumva?..acum am dulceata pe foc..abia am pus-o..astept sa vad ce-o sa iasa…ca prea muream de pofta..uitandu-ma la pozele tale…

     
    • Constantin

      17 septembrie 2012 at 21:03

      Nu. La cat zahar e in dulceata asta nu mai este cazul. Dar ca sa sigilezi borcanele pune dulceata fierbinte in borcane, aseaza-le cateva minute cu fundul in sus si apoi intoarce-le in pozitia normala. Capacul se va raci si se va “trage”, inchizand ermetic borcanul. O sa auzi cum vor pocni rand pe rand toate capacele.

       
  8. irina

    17 septembrie 2012 at 21:05

    multumesc muuult de tot…mai am cateva minute si e gata…am facut proba la congelator..si e super ok..si e asa de parfumata……

     
  9. Alina

    11 octombrie 2012 at 13:02

    multumesc mult, acum ma duc sa fac si eu dulceata!

     
    • Constantin

      24 octombrie 2012 at 18:33

      Cred ca de cand ai lasat comentariul ai si mancat-o. :) Dar poti sa ne spui cum ti-a iesit.

       
  10. Mihaela

    14 octombrie 2012 at 02:09

    Grozava dulceata,dar eu am mai pus cateva stafide inmuiate cu putin rom,migdale,cateva cuisoare si o lamaie ,mi-a iesit prea dulce/acrisor asa ca astazi am mai curatat cateva mere ,le-am fiert putin cu apa si zahar apoi le-am amestecat cu perele ,a iesit o grozavie.
    Succes in tot ceea ce faci!

     
  11. Constantin

    24 octombrie 2012 at 17:49

    Multumesc, Mihaela! E interesant ce ai facut tu acolo si sunt convins ca rezultatul e delicios. De regula merele se folosesc in amestec cu pere sau gutui pentru a prepara gemuri. Lamai folosesc si eu la dulceturi, insa cuisoare nu. Vreau sa pastrez aroma fructelor din dulceata respectiva.

     

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 226 other followers

%d bloggers like this: