RSS

Unt de casa

unt de casa 1

Cei care ati gustat vreodata untul facut acasa stiti deja despre ce-i vorba. Dar daca nu stiati cum se face untul de casa, sau aveati impresia ca e cine stie ce operatie laborioasa, ei bine, va inselati. Nu aveti nevoie decat de niste smantana cu continut cat mai mare de grasime (intre 30 si 40 %) si un mixer. In principiu e vorba de acelasi procedeu prin care faceau untul bunicile noastre, insa adaptat la zilele noastre.

Ideea de a face unt de casa imi dadea tarcoale de ceva vreme. Trebuie sa recunosc faptul ca aceasta nu e prima incercare, m-am mai apucat odata sa bat niste smantana intr-un PET, dar nu se alegea nimic si am renuntat dupa cateva minute. Acum stiu ca era nevoie de mai mult timp si as fi reusit si asa, dar eu nu am avut atunci rabdare. Si oricum nu va recomand varianta cu PET-ul pentru ca o sa faceti febra musculara de la atata scuturat. Cu mixerul e cel mai simplu. Totul dureaza vreo 25 de minute.

Pentru reusita operatiei, principala conditie este ca smantana sa fie grasa si rece. Tineti-o peste noapte la frigider si o sa fie numai buna. Puneti smantana intr-un bol mai inalt si bateti-o ca pentru frisca la viteza cea mai mica a mixerului. Dupa vreo cinci minute incepe sa arate ca in fotografia de mai jos.

frisca

Dupa cum vedeti mai jos, in urmatoarele 10-15 minute nu s-a intamplat nimic interesant. Bine, interesant poate fi faptul ca frisca mea se incapatana sa se ingroase din ce in ce mai mult, in timp ce eu ma asteptam ca frisca sa se “taie” mult mai repede. Se vede treaba ca lucrurile nu se intampla intotdeauna asa cum vrei, pentru ca in alte imprejurari, cand aveam nevoie de frisca pentru tort, “am reusit” sa tai frisca dupa numai cateva minute. Ca sa nu mai spun ca au fost si cazuri in care nu am reusit sa obtin frisca de nici un fel, desi am recurs la toate trucurile cunoscute. Abia prin minutul 19 granule de grasime au inceput sa apara in masa de frisca.

frisca taiatagranule de unt

De aici lucrurile au fost simple, in scurt timp granulele de grasime au inceput sa se aglomereze si sa se separe de lichid. In aceasta faza o sa va dati seama daca bolul ales este sau nu suficient de inalt. Stropii care sar peste tot vor fi dovada.

DSC01449

Adunati la un loc untul cu ajutorul unei spatule si separati-l de zara. Zara este lichidul care rezulta dupa baterea untului si daca nu stiti sa faceti ceva cu ea o puteti consuma fara probleme, seamana cu laptele batut la gust si consistenta.

DSC01454

Puneti botul de unt intr-un vas curat si cu ajutorul unei linguri presati-l bine pe toate partile pana cand eliminati tot lichidul din masa lui. Operatia este importanta pentru ca zara ramasa in unt ar duce la alterarea lui mult mai rapida. Oricum e bine sa stiti ca untul acesta nu o sa reziste in nici un caz cat cel din comert, asa ca va indemn sa-l folositi in cateva zile. Dar nu-mi fac probleme din cauza asta, caci odata gustat cu siguranta o sa-i puneti gand rau si multe zile n-o sa aiba.

DSC01455

Aici trebuie sa va spun ca exista si varianta de a “spala” untul pentru a indeparta zara, dar eu nu am vrut sa procedez asa pentru ca, e adevarat, se indeparteaza zara, dar in unt va ramane apa. Spalarea chiar asta implica: se aduna granulele de unt, se separa de zara si se clatesc cu apa rece in mai multe randuri. Se preseaza in acelasi timp untul cu dosul lingurii pana cand apa ramane curata, semn ca nu mai exista zara in unt. Faceti cum credeti in aceasta faza.

Rezultatul e el de mai jos. Vreo 350 de grame de unt, gustos si aromat, din ceva mai putin de 1 kg de smantana.

DSC01457

Intorcandu-ma la zara (zara deci, nu zer – asta se obtine cand pui branza sau cas la scurs) in zona Moldovei se facea, poate se mai face, o mancare din cartofi, mazare verde si fasole pastai care se numea inacreala sau nacreala si care se acrea cu zara. Eu nu am mancat asa ceva, stiu de la batrani despre ea, dar s-ar putea sa fie cam acelasi lucru cu sarbusca, un alt preparat local dar care se acreste cu zer. Sarbusca stiu sigur ca inca se mai face prin zona Cotnariului.

Si legat de unt o sa va spun si o povestioara pe care mi-a istorisit-o mama.

Pe vremea cand era ea copila acasa, nu era casa mai rasarita pe langa care sa nu fie crescute vaci. Laptele, branza, smantana si untul faceau parte din meniul zilnic. Uneori doar asta le era masa, dar nimeni nu se plangea. (Adevarul e ca si eu imi amintesc inca gustul laptelui fiert la plita afara, in ceaunul in care tocmai se facuse mamaliga.) Si revenind pe vremea bunicii, surplusul se vindea in piete – asa faceau taranii bani. Faceau asta saptamanal si in timp isi faceau clienti fideli, iar in piata toata lumea se cunostea cu toata lumea.

Puneau laptele la prins in oale de lut, smantaneau oalele dupa vreo doua zile si din smantana batuta in putinei faceau unt. Din chisleag, ca asa i se spune pe aici laptelui prins, faceau branza. Adunau cateva zile toate astea si apoi mergeau in piata. Numai ca, nimic nu e nou sub soare, unii tarani apelau la un truc ieftin, n-as zice nociv dar tot un fel de falsificare de produs se numeste. Fierbeau morcov in putin lapte si il adaugau la smantana pentru a-i da culoare mai intensa. Si apoi faceau unt. Procedau asa cateva zile la rand, apoi amestecau totul bine si plecau la piata unde isi vindeau repede si chiar mai scump marfa, pentru ca untul lor era galben si frumos, semn ca era gras.

Vazand asa, se hotaraste si mos Toma Albu, un vecin de-al bunicii, sa incerce varianta asta. – Adica ce, eu is mai prost? si-a zis el. Doar ca diverse transe de unt aveau culori diferite la el, ca nu le nimerea de fiecare data la fel. Si mos Toma amesteca el untul, dar nu prea cu spor ca botul lui de unt era cam marmorat, asa, si cu vinisoare in diverse nuante de galben si portocaliu. Merge la piata si nu dureaza mult ca ii si vine o clienta. Se saluta ei, se uita doamna la unt dintr-o parte, se mai uita si din cealalta, mos Toma se uita nedumerit la doamna, iar aceasta il intreaba:

- Mos Toma, dar ce are untul asta, de ce-i asa vargat?

La care mosul, luat prin surprindere dar fara sa stea mult pe ganduri, ii raspunde:

- Dapai, doamna, asa-i si vaca, baltata.

A ramas de pomina mos Toma cu replica asta, lasand deoparte faptul ca vaca lui nici macar nu era baltata, ci Sura de stepa.

Cam asta-i povestea untului facut in casa si daca vreodata nu aveti ce face incercati si voi. Nu o sa regretati, ba teama mi-e ca o sa va naraviti dar asta n-ar fi o problema, ca oricum e mai bun si pe deasupra e si mai ieftin decat cel din magazin.

Si am sa va mai spun ceva aici, pentru ca are legatura cu postarea. Untul este produsul care are cel putin 80% grasime, asa spune merceologia. Celelalte sortimente se numesc unt de masa, unt tip B sau unt cu continut redus de grasime – 60 – 65%. Nu vorbesc aici de amestecurile tartinabile care pe langa margarina contin si cateva urme de unt, gen UNTAR care nu fac altceva decat sa induca lumea in eroare si care, dupa parerea mea, ar trebui sa isi schimbe denumirea.

Asa ca, aviz bucatarilor: daca vreodata, mai ales la prajituri si creme, reteta spune unt si atat, nu folositi decat unt cu peste 80% grasime. Altfel sa nu va mirati ca va curge crema, sau nu se intareste.

 

 

 
16 comentarii

Posted by pe 23 mai 2014 în Retetele mele

 

Etichete: , , , ,

Flori, pietonalul Stefan cel Mare – Iasi

flori pe pietonalul Stefan cel Mare IasiDSC01012 DSC01014 DSC01016 DSC01017 DSC01020 DSC01025 DSC01027 DSC01039 DSC01042 DSC01043 DSC01044 DSC01050 DSC01055 DSC01061 flori din Iasi DSC01066 DSC01068 DSC01080 DSC01086 DSC01087 muscate DSC01091 DSC01092
DSC01117 DSC01120 DSC01124 DSC01125 DSC01128

 
18 comentarii

Posted by pe 21 mai 2014 în Din Iaşi

 

Etichete: ,

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 203 other followers